Îmi pot odihni cana cu ceai pe burtă, ceea ce mi se pare o superputere. De fapt, e fundul tău acolo, știu asta, că tocmai mi-a confirmat medicul cu o ecografie.
Luna: September 2019 (Pagina 2 din 4)
Râdeam de nevestele care visează la alt fier de călcat. Mi se părea culmea tristeții când vedeam doamne citind cu atenție descrieri tehnice pe mașinile de spălat. Mai grav decât să primești un aspirator mi se părea doar să ți-l dorești. Până m-a căpiat și pe mine un anumit model. Bine, îl luaserăm pe cel mai ieftin de pe un site din UK, ca niște naivi care nu apreciază lucrurile importante în viață. Și, uite-așa, am ajuns să îmi doresc unul mai normal la cap. L-am căpătat de ziua mea, m-am bucurat și nici măcar nu m-am măritat. Depășisem culmea tristeții, cum ar veni, nici nu mai era nevoie de inel.
Nu știu ce am făcut să te merit. Ești atât de bun, de blând și de înțelegător, încât nu-mi vine să cred că un omuleț ca tine poate fi rudă cu mine. Ai iubirea în sânge, ca orice alt copil pentru mama lui. Orice-ar fi, tu ții cu mine.
O cititoare mi-a scris de curând: ”Părinții cu doi copii își doresc ca ei să se simtă iubiți la fel. Pe ai mei, dacă-i întrebi, fiecare zice că-l iubesc un pic mai mult pe el”.
Asta e! mi-am zis. Asta vreau și eu.
Mai știți poza asta cu doctorul Jack Newman? Mno, s-o ținem minte, că e importantă în context.
Nu e din cărți articolul ăsta, că n-am avut vreme de așa ceva. E doar ce am făcut noi. Nu e cu sfaturi articolul ăsta, pentru că doar timpul ne va spune dacă e bine sau rău. Timpul și primul născut, care sper să nu ne urască pentru ce i-am făcut. Un frate.
