Cariile sunt boli ale dinților cauzate de niște bacterii, în special Streptococcus mutans. Nu e tocmai rocket science să îți dai seama că bacteria asta vine de undeva, deci toți o luăm de la cineva la un moment dat. Există studii pe subiect, cu vechime.
Tata zice că un bărbat care e prea drăguț și prea atent cu tine sigur are ceva de ascuns. Nu știu dacă o zice fiindcă, să recunoaștem, chiar e o scuză bună pentru a fi grozav fără efort sau fiindcă știe el ceva mai mult decât mine. Deși săptămânile trecute a invocat argumentul ”tu ai abia treizecișiceva de ani”, iar eu m-am enervat teribil de tare și i-am spus ”nu-mi vine să cred că la șaizecișiceva de ani invoci argumentul vârstă!”, s-a mai întâmplat uneori să îi și dau dreptate. Da, știu, e teribil de matur să recunosc așa ceva.
Am avut liste întregi de da și de nu, tabele cu avantaje și dezavantaje, motive pentru care urăsc matematica și iubesc cuvântul, am intrat la facultatea pe care mi-am dorit-o, doar ca s-o abandonez fiindcă nu era nici pomeneală ce îmi imaginam, ce îmi doream, ce mi-ar fi făcut mie inima să vibreze, pleoapele să se dezlipească una de pe alta dimineața, picioarele să nu se despartă cu greu de plapuma de moală și caldă.
Rar se întâmplă să ieșim undeva la restaurant și să stăm soțul meu și cu mine împreună la masă mai mult de 10 minute întregi. Asta ar fi cam cât mănâncă pruncul, rodul iubirii noastre. Uneori ni se întâmplă și alimente care fac minuni, cum e un castron plin cu sâmburi de rodie, dar asta e acasă de obicei. Însă noi primim minunile oriunde, nu suntem pretențioși. Rodia este acest fruct grozav care îl ține ocupat pe Tudor și o jumătate de oră, pe ceas. O dată a mâncat două rodii mari și dulci, de arătau bucătăria noastră și mamă-sa lui ca după un război mondial.
Context: ”Organizaţia Salvaţi Copiii cere Parlamentului României eliminarea discriminării, pe criteriul vârstei copiilor, din proiectul de lege privind alăptarea în spaţii publice.” – aici e comunicatul de presă de la Salvați Copiii.
Proiectul de lege care apără mamele care alăptează în public menționează să fie vorba despre un copil de până la 24 de luni.
Am încercat cu cafea, cu vitamine, cu cărți. Am încercat cu diete, cu prieteni, cu pastile, cu terapeuți. Mai lipsea să apelez la vrăjitoare și le bifam pe toate, pe cuvânt. Nimic n-a funcționat la fel de bine ca 2 ore în plus la somnul de duminică dimineața.
