După ce ai copil, nu mai mănânci așezat pe un scaun și bei cafeaua alergând (p)

După ce ai copil, nu mai mănânci așezat pe un scaun și bei cafeaua alergând miruna ioani

Rar se întâmplă să ieșim undeva la restaurant și să stăm soțul meu și cu mine împreună la masă mai mult de 10 minute întregi. Asta ar fi cam cât mănâncă pruncul, rodul iubirii noastre. Uneori ni se întâmplă și alimente care fac minuni, cum e un castron plin cu sâmburi de rodie, dar asta e acasă de obicei. Însă noi primim minunile oriunde, nu suntem pretențioși. Rodia este acest fruct grozav care îl ține ocupat pe Tudor și o jumătate de oră, pe ceas. O dată a mâncat două rodii mari și dulci, de arătau bucătăria noastră și mamă-sa lui ca după un război mondial.

Duminica asta am mai trăit o minune de vreo 12 minute și jumătate la masă, toți trei. Avantajul major e că mănâncă singur copilul, nu trebuie să îl hrănești, ceea ce înseamnă timp de autohrănire pentru părinți. Dezavantajul e că atunci când expiră timpul, nu te mai salvează și nu-l mai ții la masă nici cu rugăciuni. Dar weekend-ul ăsta cum a fost… magic, v-am zis 🙂

Am mers în Sun Plaza, că aveam de făcut un live din Orășelul lui Sunny. Live-ul e ăsta, dacă sunteți curioși:

Apropo, Sunny ăsta e un dragon și Tudor s-a distrat tare când l-a văzut. E, practic, primul său dragon viu pe care îl vede. Sunny ar putea fi onorat. Noi mergem des în Sun Plaza, fiindcă e cel mai apropiat mall de casa noastră. O dată am mers și pe jos. Plus că ne place cum sunt dispuse cele două cafenele, Gloria Jeans și Starbucks, au deschidere cumva la holul mare din mall, unde copilul poate alerge liber fără a ieși din raza vizuală a părinților lui. Ceea ce nu se întâmplă niciodată, adică el aleargă liber, doar că nu și singur, mereu e nevoie de unul dintre noi fizic lângă el, dar ne place tare mult gândul că într-o zi ar putea. Alerga liber și noi bea cafea. 😛

La orășelul lui Sunny a fost haios, fix ca în video. Ce nu se vede acolo e cât erau de scumpi ăștia mici când le împărțea halatele, când le punea bonetele, cum își țineau trusele medicale ca pe niște comori. Am prins faza asta de două ori, când tot treceam pe-acolo. Orășelul e un pătrat destul de mic, nu vă imaginați ceva grandios, dar e foarte vesel decorul. La începutul lui aprilie va fi cu meseria de polițist (puteți urmări care sunt datele exacte pe pagina de facebook Sun Plaza.). Tot așa se vor juca cei mici (recomandarea de vârstă e între 4 și 12 ani, trebuie înscriși cu 30 minute înainte). Participarea e gratuită, iar cei mici primesc o insignă la final. Și avantajul pentru părinți e că orășelul e la etajul 1, fix lângă Zvon cafe. Unde n-am fost niciodată și habar n-am care cafea e mai bună, dar în 25 de minute de romantism cu tatăl copilului meu, calitatea cafelei ar fi ultima mea problemă. Deși probabil am sta ciorchine pe lângă toți ceilalți părinți și i-am face poze neîncetat juniorului, fiindcă așa-s toți părinții, se topesc mai tare de dragul copiilor decât de romantismul lor.

Dar mâncarea, că de la asta m-am pornit. Cea care a ținut 12 minute și jumătate a fost un orez banal de la vietnamezii din mall. Nu mă certați că era doar orez cu legume și alternativa mult mai sănătoasă de acasă era nimic. Iar eu am mâncat o rață cu legume, chiar bună, de soțul a zis că i-a rămas gândul și că weekend-ul viitor repetăm. După care am coborât la Gloria Jeans, canapelele erau ocupate, dar am găsit loc la o masă cu deschidere spre hol. Și pruncul a lins la spuma de pe lapte alte 10 minute întregi, rezemat la mine în brațe. Cred că asta a fost în loc de somn. După care, n-o să vă vină să credeți, a alergat liber și cuminte pe-acolo preț de jumătate de cappucino decofeinizat. N-a dărâmat nimic, n-a călcat niciun picior de om cu căruciorul, nu s-a întâmplat niciun accident. Practic, ne-am semivăzut visul cu ochii, ceea ce e megaîncurajator. În ritmul ăsta, sunt sigură că în câțiva ani vom ajunge și noi să mâncăm doar așezați pe scaun, ca toți oamenii normali 🙂

foto Shutterstock și blonda

Articolul anterior

Ciupiți-mă, cred că visez: proiectul legii alăptatului în public este atacat de Salvați Copiii

Articolul următor

Boala Întrebărilor fără Răspuns

10 Comentarii

  1. Ana

    Mi se face frica. Citesc si imi revin in minte primi 3, hai sa zicem 4 ani ai primului nascut. Acum ca avem si un ghemotoc de 10 luni care pare sa promita o evolutie la fel de epuizanta pentru noi incep sa nu mai vad luminita de la capatul tunelului. Cand abia mai crescuse primul si castigasem un pic de libertate am luat-o de la capat. Si totusi nu as schimba nimic. Ii iubesc infinit si viata noastra este incomparabil mai frumoasa cu ei. Mai am cativa ani de mese servite in picioare si pe fuga. Astazi de exemplu numai asa a fost 🙂.

    1+
  2. Cris

    :))))) cunoastem! pe cand era doar unul, mai faceam cu randul, mai manca unul din noi in timp ce celalalt alerga copilul la joaca. Copila e mare amatoare de mancare chinezeasca (!!!), tot cu orez simplu a inceput, acum da gata supa cu dumplings umplute cu spanac. Si parca reuseam sa mancam linistiti jumatate de ora toti 3, chiar sa bem si o cafea in timp ce ea desena sau ne strecura zahar in cesti.
    Asa.. si dupa ce ne obisnuisem.. a aparut nr 2. Deci nu mai putem face cu schimbul, ca practic tot cu mainile pline de un copil am fi :)))) Asta micu’ insista sa puna si el manutele pe mancare de adult, ca daca nu, se dezlantuie iadul. Sper sa ma ajute sa slabesc acest “nemancat”.

    0
  3. irina

    al meu are doar 4 luni si cam de pe cand avea 10 zile tatal lui mananca doar cu el in brate sau mancam pe rand…optam pt varianta asta pe principiul ca eu am stat cu el toata ziua si sta cu tati seara.il conving sa stea in patut cuminte cat gatesc si pregatesc masa,dar cand sa ne asezam sa mancam el incepe sa se supere si sa planga…de curand am optat pt varianta de alaptat inainte de masa noastra,sa il tinem linistit.va trece mult pana vom termina cu faza asta dar probabil face parte din frumusetea vietii de parinte de bebe.vor trece ani pana cand vom avea din nou sambata o cina lunga doar noi doi,cu un pahar de vin rosu…hihihi

    0
  4. Eu cred ca ma imbolnavesc la stomac curand. Am prins un obicei prost sa mananc in graba de fiecare data, sa pot sta apoi cu el din nou.

    0
  5. La sun plaza am mancat si noi 1-2 ori pe saptamana orez cu legume serile, la vietnamez. Inca este acolo?? Iarna cand se intuneca serile veneam de la gradi si intram direct in sun plaza si copilul alerga o ora peste tot, si apoi manca orezul ala fericita si eu resturile :D. De curatat pe jos curatzau angajatele, au fost pomenite in rugaciuni seara de srara 🙂

    0
  6. Gabi Co

    Suntem norocosi: cum ne vede la masa, cum vrea sa stea si ea cu noi, sa manance din farfuriile noastre, oricat de mult ar fi mancat inainte.
    Nu cred ca avem ceva merite la treba asta, probabil asa este ea, orice mancam trebuie sa treaca controlul ei de calitate :)))

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 188 queries in 0.743 s