Ajutor. Copilul meu deschide dulapurile altora când mergem în vizită.

Una dintre traumele copilăriei mele – care a fost ceva destul de fericit și fără chestii marcante negativ- erau vizitele. Da, fiindcă toți prietenii de familie ai părinților mei aveau copii mai mici (și mai prost crescuți) decât mine. Care veneau la noi destul de des, mereu m-am întrebat oare de ce nu le-o fi plăcând la ei acasă. Și-mi deschideau toate ușile de la dulap, făceau inspecția prin toate sertarele din bucătărie.

Erau penibili și enervanți, mai ales că le plăcea ciocolata mea aproape la fel de tare ca și mie. Motiv pentru care, îi schimbam locul sistematic, tocmai ca s-o ascund de musafirii prea curioși. Apoi am dezvoltat o altă tehnică mai simplă, atunci când o găseau, le spuneam că e expirată sau că e ciocolată cu gust de șosete murdare ori că le ies ochii din cap de la ea. Să zicem că a funcționat, iar eu nu m-am întrebat niciodată de ce unii dintre ei au încetat să ne mai viziteze la un moment dat.

Acum, tare mi-aș dori ca băiatul meu să fie ca mine, nu ca musafirii mei din copilărie, cei mâncători de ciocolata altuia și deschizători de sertare străine. Unde mai pui că e un gest nepoliticos și chiar de proastă creștere să te-apuci să faci inventarul oamenilor pe după ușile închise.

Am  întrebat asta pe unul dintre psihologii de la clinica Oana Nicolau: Doamnă, cum înveți copilul să nu deschidă dulapurile și sertarele oamenilor când mergi într-o vizită?

La care psihologul s-a uitat la mine și mi-a răspuns:

De ce ți s-ar părea nepotrivit? Lasă copilul să exploreze. Atâta vreme cât el este în siguranță, poate să deschidă toate ușile din lume și de pe pământ.

Mi-a explicat că avem tendința de a judeca aceste comportamente ale copiilor noștri drept bune/rele, potrivie/nepotrivite în funcție de propriile noastre matrici din copilărie. Traume pentru mine, de-a dreptul. Am suferit pentru fiecare ciocolată pe care o mânca un intrus din ăsta mic! Deși, dacă stau bine să mă gândesc, părinții mei nici nu aveau atât de mulți prieteni de familie, iar ei nici nu foarte mulți copii. Dar ciocolata era bună-bună!

imagini via Shutterstock, copil deschizând sertare

Articolul anterior

5 greșeli frecvente la instalarea copilului în scaunul de mașină. Iată cum le poți evita

Articolul următor

Prafuri minune, licori sau răbdare? E pe alese, depinde de voi!

38 Comentarii

  1. Larisa

    Niciodata nu am inteles acest aspect al deschisului sertarelor si intotdeauna eram iritata si suparata cand veneau fini sau prieteni de-ai parintilor cu copii mai mici si imi explorau tot, dar tot. Mama imi spunea ca se datoreaza faptului ca nu am frati si nu stiu cum este sa impart sau sa fiu mai toleranta.

    1+
    • True story. Si eu sunt singura la parinti. Greu cu impartitul.

      0
      • Irina

        Noi suntem doua surori si pe mine mereu ma enerva ca sora mea mai mica isi manca portia (haplea fiind) si apoi se uita catre a mea (care savuram fiecare bucatica). Si mereu auzeam…da-i si ei ca e mai mica. In concluzie nici acum nu-mi place sa impart. Fiecare cu bucatica lui de ciocolata!

        0
  2. Iulia

    Ieri am fost pa banca pentru niste chestiuni, iar pitica mea a decis ca e bine sa vada ce acte au ei prin dulapuri. Pe mine nu ma deranjeaza si nici nu mi se pare nepotrivit. As considera ca fiind nepotrivit daca un adult ar face treaba asta sau un copil mai mare, dar nicidecum nu un copil de 1-2 ani, poate chiar 3.

    2+
    • Pentru mine e foarte interesanta abordarea asta. Cei de la banca ce parere au avut? :))

      0
      • Iulia

        Au ras. Ok, si pitica a deschis dulapurile si a aruncat o privire, nu s-a apucat sa scoata tot afara si nici eu nu sunt nebuna sa stau sa ma uit pasiva la ea, dar daca vad ca oamenii nu sunt deranjati o las sa exploreze(in anumite limite).

        1+
  3. Nu sunt de acord cu doamna psiholog. Să deschidă şi să exploreze acasă, dar nu în vizite. Mie nu-mi place să mi se facă asta şi am discutat cu mai mulţi prieteni (cu copii sau fără) şi nici lor nu le place. Ţine de intimitatea casei fiecăruia. Cum ar fi să te duci cu copilul în vizită la o prietenă şi să-i scoată din sertare desuurile sexi, prezervativele sau dildo-ul? Ar fi cel puţin penibil, chiar dacă ne-am amuza pe moment ca să dezamorsăm situaţia.

    5+
    • Iulia

      Oamenii care sunt deranjati de curiozitatea unui copil, au ei niste probleme. Poate nu prea le plac copiii. Ca idee, un copil face astfel de lucruri cand e ignorat. Ca sa-ti descriu: merg la o prietena cu pitica, ma iau cu prietena la povesti si o ignoram. Evident ca si ea trebuie sa faca ceva sa-si ocupe timpul si deci va explora. Daca, din contra, eu si prietena mea o includem si pe ea in conversatie, ne jucam cu ea, ei, pitica nu va mai fi interesata de sertare si dulapuri.

      2+
      • Iulia, hm, si cine poate sa se joace cu copilul non stop, non stop? Eu cred ca el are nevoie sa petreaca timp si singur. Insa, in vizite, asa e. Ai dreptate. Noua inca nu ni s-a intamplat. Nu suntem foarte sociabili :)))

        1+
        • Iulia

          Nici eu nu ma joc cu ea non-stop. In schimb, eu o las acasa sa cotrobaie prin anumite sertare si dulapuri, prin altele nu. Nici noi nu suntem prea sociabili, dar am mai mers la o prietena si acolo nu a deschis dulapurile. Nici nu a aratat vreo intentie de a face asta, dar am povestit si cu ea. La banca in schimb, am fost nevoiti sa o si ignoram si asa a ajuns sa exploreze.

          2+
          • Asa si noi. Avem dulapuri si dulapuri. Oricum, copilul nu ramane niciodata nesupravegheat.

            0
    • Laura, crezi ca prietenele mele au dildo-uri? Ia sa le intreb! :)) stii care e faza, daca acasa are voie, va face la fel si in vizita.

      0
  4. Diana

    Daca gazda nu e deranjata, nici eu nu vad nici o problema. Noi in vizita am mers doar la apropiati, am intrebat, am desemnat doua sertare in care sa-si faca de cap, nu toata casa, scos chestii nepotrivite din ele, copil fericit, la sfarsit am strans si pus la loc tot ce am deranjat si ne-au mai chemat si alta data 😃

    5+
  5. Ce inseamna sa fii copilul cel mai mic din familie si sa nu ai astfel de traume :))) Chiar ma intrebam de ce te-ar deranja un astfel de lucru si se pare ca sunt pe aceeasi lungime de unda cu psihologul. Apropo de ce a zis Laura, cred ca e mai bine sa fie lasati sa scotoceasca doar in anumite camere, ca presupun ca nu tii chilotii si prezervativele in sertarele din sufragerie. By the way, nepoata mea a vazut un prezervativ (inca in plic) si a intrebat ce e asta. Cum nu am fost prompta cu raspunsul, si-a raspuns singura: un pliculet de ceai 😀 Noroc ca nu si-a dorit dupa aceea sa ii fac un ceai!

    4+
  6. Noi nu ne-am dus cu fata la orisicine in vizita 😀 . Aveam deja o frica sa merg la socrii pt ca tot asa, controbaia peste tot, pe ei ii deranja si se panicau ( cu ridicat de ton, haoleo-uri si vai vai-uri , sarit panicati cand punea mana pe nu stiu ce-uri ) incat ajunsesem sa nu mai mergem la ei.
    Mai avem prin familie o poveste cu nu stiu ce copil tare cuminte care ar fi fost intr-o vizita de casa noua, si se pare ca s-ar fi scapat pe el si udat covorul (ala nou nout) de pe jos, si apoi parintii isi faceau scenarii ca daca s-o suparat gazda, daca nu ii mai primesc, daca etc etc etc.

    0
  7. Cricket

    Mie nu mi se pare deplasat sa se uite un copil prin sertare. E chiar amuzant. Prietenii care ar veni pe la noi, acum nu suntem inca acasa, sunt foarte apropiati si nu m-ar deranja sa-si faca de cap. Atata doar sa nu se loveasca. Cand eram copil ma enerva sa se joace alt copil cu jucariile mele, ca sertare n-aveam, deh tot singura la parinti. Se pare ca am devenit mai toleranta de cand sunt mama.

    2+
  8. mai

    Well… daca eu am facut invitatia, si stiu de dinainte ca vine cu un copil, ma astept la un oarecare deranj. Nu invit la mine in casa decat oameni pe care ii stiu cu bun simt, care nu o sa lase copilul sa faca ce vrea. Cel mai rau ar fi sa distruga hartii importante sau obiecte de valoare. Nu mi s-a intamplat sa cotrobaie prin sertare, dar le-as lasa cateva sa umble: cele de haine, poate cele de cosmetice. Nici ei nu sutn rasfatati, dar le-as arata ce e si in celelalte, asa sumar, sub supraveghere.
    In general, parintii le aduc jucarele de acasa, sau ii lasa pe telefon, ca sa le dea de lucru.
    Daca vine cineva neanuntat pe care il stiu mai neam prost cu copii dupa el, … trebuie sa plec/am treaba. Este doar o situatie ipotetica, nu mi s-a intamplat niciodata.

    0
  9. Retraiesc acelasi moment! Singura la parinti, nici acum nu prea impart cu nimeni. Dar am deschis toate usile pe unde am fost. Deh, curiozitatea!

    0
  10. Greta

    Nu sunt de acord. Copilul nu trebuie lăsat să facă ce vrea, gazda având unicul drept de-a nu crâcni și-a zâmbi tâmp. Eu am de exemplu o anume colecție de CD-uri, DVD-uri și Blu Ray-uri la care țin enorm. ”Construită” în ani de zile, unele dintre ele sunt foarte greu de găsit – de fapt, nu se găsesc în Europa, le-am comandat în SUA – șamd.
    Colecția e pe un suport special, care la o adică ar fi accesibil unui copil de 4-5 ani. Vizitându-mă o amică la un moment dat, mi-a zis mai în zeflemea – ”dacă ar fi copiii lui frate-meu aici, toate CD-urile și DVD-urile tale ar fi pe jos în două minute”.
    Serios, cherie?? ”Da, sunt copii, n-ai ce să le faci”. Cum să n-am. Dar părinții ăia ce păzesc? Adică eu ce-ar trebui să fac, să-mi ”securizez” casa și să ascund tot ce-ar putea apuca ei și eu n-am chef să devină jucăria lor? Păi nu mai bine vă aștept în vizită ca să sărbătorim, vorba bancului, admiterea odraslei la facultate?

    2+
  11. de cate ori am fost cu copilul in vizita am luat la mine jucarii carticele si altele care ii placeau. nu mi amintesc sa fi scotocit dulapuri. da, a avut curiozitati, a mai cerut cate un obiect, a mai deschis un dulap. am stat mereu langa el, am vorbit cu gazda din zbor, nu mi amintesc de o conversatie intreaga pana dupa patru ani. cred ca totusi limitele normale se invata de la varste foarte mici, nu folosim scuza ca e mic si nu avem ce i face. si in general nu m am dus cu copilul in vizite decat la persoane cu copii sau care imi erau foarte apropiate. in momentul in care a deschis frigiderul intr un cabinet medical nu am intervenit deloc cand doamna l a mustrat cu blandete si i a explicat foarte frumos de ce nu se fac anumite lucruri. uneori ajuta interventiile celorlalti. in plus ajuta mult si pregatirea copilului de acasa. da, instructajul ala cu ”sa nu” pe care ni l faceau parintii nostri. doar ca acum il facem povestindu i unde mergem si ce poate face acolo unde mergem. ajuta mai mult decat orice atunci cand copilul lstie ce se asteapta de la el. oricat de mici ar fi zau ca pricep.

    1+
  12. Eu cred totusi ca niste limite nu sunt daunatoare, nici traumatizante.

    4+
  13. Cris

    Topic sensibil. Noi cand mergem in vizita, unul sta de vorba cu adultii si unul dupa copil (apoi mai schimbam) – avem un exemplar extrem de curios, dar si de intelegator cand explicam ca nu e al nostru si nu putem umbla acolo.
    Funny story: niste prieteni fara copii ne-au adapostit pt 2 zile, fi-mea a incercat sa atinga tot, i s-a dat voie sa umble cu telefonul fix care nu mai functiona de luni de zile. La plecare telefonul mergea, puica mea il reparase :)))

    0
    • hahah, ce cool! Și-a găsit deja menirea :))
      cam așa facem și noi când ieșim în oraș, la restaurant de exemplu și e și Tudor: cu rândul.

      0
  14. maddy

    copiii mei nu par a avea asa curiozitati, dupa ce au inceput sa umble le`am prezentat toate dulapurile si sertarele din casa, dupa ce au vazut fete de masa, prosoape, tacamuri, oale si diversa vesela s`au convins ca nu e nimic interesant si nu au facut nici un gest de a deschide usi la dulapuri.

    cand eram copil avea mama o prietena care avea o fata mai mica decat bine. cand veneau in vizita, fata respectiva imi cauta prin jucarii, prin camera, cerea anumite posturi la TV; mi se parea foarte lipsit de respect si ca o gazda mica stiam ca trebuia sa o suport cateva ore si sa nu comentez. ma enerva la culme.

    1+
    • mi-ai amintit inclusiv de fiul uneia dintre menajerele noastre (îl lua cu ea la muncă, fiindcă nu avea cu cine să-l lase, mamei mele îi era milă și accepta), care mi-a mâzgălit cu un marker roz, într-un moment al meu de neatenție, toate fișele de școală. Am crezut că îl ucid. Le-a distrus pur și simplu! Să zicem că mamă-sa lui n-a rezistat mult la noi în casă, fără legătură directă cu fișele mele distruse.

      1+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 273 queries in 0.485 s

Inline
Inline