În facultate am nimerit la cămin în cameră cu o colegă care intrase fără examen, fiind admisă automat pentru că era olimpică națională la biologie. Nu mai era în an nimeni ca ea. O tipă cu ochelari și păr scurt, dintr-un oraș mic din Ardeal. Părinții au dat-o să locuiască în cămin tocmai ca să își facă prieteni. Să învețe și alte lucruri decât manuale întregi. Într-un weekend, nu au putut părinții să mai vină cu mașina după ea și a trebuit să ia trenul. Doar că ne-au rugat pe noi, pe celelalte colege de cameră, să mergem cu ea să îi cumpărăm bilet și s-o urcăm în vagonul care trebuie, fiindcă ea singură nu s-ar descurca. Avea 19 ani.
Eticheta: educatie
E duminică, așa că am invitat-o pe Laura Gherghe să ne povestească ce a învățat la ultima conferință de parenting la care a mers. Știu că e plină lumea de păreriști și conferințe, iar eu nu mă pot duce la toate câte aș vrea, deci, iată că ne împărțim. Laura scrie pe un blog foarte tânăr, practic Broscuțul meu e mai mare decât el :) Se numește Mami de 2 și sper să devină ca un al treilea copil pentru ea.
Sâmbătă, 25 Martie am participat la Atelierul Oanei Moraru : „Copiii între 6 şi 12 ani – Anii Formativi”.
Una dintre traumele copilăriei mele – care a fost ceva destul de fericit și fără chestii marcante negativ- erau vizitele. Da, fiindcă toți prietenii de familie ai părinților mei aveau copii mai mici (și mai prost crescuți) decât mine. Care veneau la noi destul de des, mereu m-am întrebat oare de ce nu le-o fi plăcând la ei acasă. Și-mi deschideau toate ușile de la dulap, făceau inspecția prin toate sertarele din bucătărie.
Vrei să-i faci o favoare soției tale, vrei s-o vezi mai odihnită și mai zâmbitoare. Vrei să o ajuți mai mult. Și te gândești că poate ar fi o idee bună să îi faci cadou o oră ÎNTREAGĂ în care ea să facă ce-și dorește inima ei. Poate să se spele pe dinți, poate un duș, poate are timp să-și taie și toate unghiile de la o mână. Chestii din astea de răsfăț absolut pentru orice femeie. Tu nu ești ca alții, să nu apreciezi munca pe care o depune soția ta, când stă acasă toată ziua. Cu bebelușul VOSTRU, bineînțeles. Tu înțelegi că binele ei e binele vostru și faci orice îți stă în putere să contribui la fericirea ei.
Uneori mă opresc în mijlocul propoziției fiindcă am uitat ce voiam să zic. Alteori mă îndrept spre un loc, iar atunci când ajung, nu mai știu ce aveam de făcut. Îmi scriu liste de cumpărături și mă trezesc în magazin că le-am lăsat acasă. De fiecare dată verific geanta bebelușului înainte de a ieși: dacă am pampers, aleză, cremă, șervețele, jucării. Niciodată nu iau tot ce îmi trebuie.