Una dintre traumele copilăriei mele – care a fost ceva destul de fericit și fără chestii marcante negativ- erau vizitele. Da, fiindcă toți prietenii de familie ai părinților mei aveau copii mai mici (și mai prost crescuți) decât mine. Care veneau la noi destul de des, mereu m-am întrebat oare de ce nu le-o fi plăcând la ei acasă. Și-mi deschideau toate ușile de la dulap, făceau inspecția prin toate sertarele din bucătărie.
