Am terminat o școală cu mii de ore de matematică și nici o oră de educație financiară. Ca urmare, sunt o victimă a sistemului și singurul lucru pe care îl știu face cu banii e să îi cheltui de vai.
Eticheta: copii (Pagina 1 din 7)
Mulți părinți îmi scriu că li s-a propus de către medicul dentist să sigileze dinții copilului și nu prea știu dacă să facă asta sau nu. Așa că, bun venit la lecția de stomatologie despre sigilarea dinților, pe înțelesul tuturor. Vă spun care este protocolul în Marea Britanie, unde am profesat aproape 5 ani de zile, ce arată studiile (inclusiv despre riscuri), dacă dentiștii le recomandă cu gândul să se îmbogățească și, cel mai important, dacă sigilează dinții copiilor lor.
O mamă ne povestește lupta ridicolă pe care o duce pentru siguranța fiului ei din timpul excursiilor cu autocarul. Răspunsul celor responsabili este halucinant. Genul de subiect care ar exploda atunci când am număra cadavre de copii. Haideți să nu așteptăm atâta! Asigurați-vă că știți unde și cu cine vă lăsați copiii în excursie, fiindcă cei care ar trebui să aibă grijă de ei pare-se că vor să apară la știri.
În facultate am nimerit la cămin în cameră cu o colegă care intrase fără examen, fiind admisă automat pentru că era olimpică națională la biologie. Nu mai era în an nimeni ca ea. O tipă cu ochelari și păr scurt, dintr-un oraș mic din Ardeal. Părinții au dat-o să locuiască în cămin tocmai ca să își facă prieteni. Să învețe și alte lucruri decât manuale întregi. Într-un weekend, nu au putut părinții să mai vină cu mașina după ea și a trebuit să ia trenul. Doar că ne-au rugat pe noi, pe celelalte colege de cameră, să mergem cu ea să îi cumpărăm bilet și s-o urcăm în vagonul care trebuie, fiindcă ea singură nu s-ar descurca. Avea 19 ani.
Pe măsură ce crește copilul, multe haine îi rămân mici, iar părintele realizează că viața unui tricou curat ține cam până la prima gustare sau trântă în parc. Așa că își adaptează din mers standardul la capitolul fashion pentru cineva mic. Prioritățile lui vestimentare sunt comoditatea și cam atât. Însă pretențiile mele estetice nu sunt pe cale de dispariție, să zic. Totuși, nu îmi vine să dau o avere pe o hăinuță și mă bucur de orice primesc.Mai ales de moștenirile de la alți copii mai mari.
Mă tot uit pe internet în căutare de inspirație, trag cu urechea pe la prietenele mele, încerc să-mi amintesc din fragedă pruncie: ce mai putem mânca la micul dejun? Și găsesc, nu zic nu, google e plin de idei bune și frumoase, sunt sigură că sunt făcute de oameni aceste aranjamente și că zânele nu ne-ar vizita pentru așa ceva:
