A început era mâncatului pe sub ascuns. De la o extremă la alta. Mai nou, Broscuțul nostru, care crește într-o zi cât alții într-un an și care mănâncă într-o zi cât n-aș fi crezut că încape într-o burtă de bebeluș, copiază atât de bine ce vede în jur ( și, mai ales, la mine) încât e ceva de groaza lumii. E super simpatic și haios, doar că încep să mă simt ca la Big Brother, de parcă e mereu cineva cu camera pe mine. Ochișorii lui observă, analizează și copiază totul într-un singur pas rapid.
[Scroll down pentru trench.]
Citesc la Prințesa Urbană că Gabriel are nevoie de ajutor. Pe scurt, Gabriel este un tânăr tată de 33 de ani, recent diagnosticat cu cancer rectal și de colon, cu metastaze hepatice. A fost operat deja în România o dată, însă medicii i-au oferit alternative mai bune de tratament în Turcia. Are nevoie de 12 ședințe de chimioterapie, costul uneia fiind de 3400€. A făcut 2 până acum și luptă în continuare.
Treaba dumneavoastră, io numai vă zic, să nu ziceți că nu v-am zis. Că citiți bloguri de blondă dentistă și că v-ați luat cu altele și v-ați trezit în ajunul ajunului că vreți, de fapt, coroniță nouă sau plomba schimbată sau văzut de ce doare dintele ăla câteodată, fiindcă n-ați vrea să vă apuce de Crăciun.
Mihai Vasilescu a scris acest text, Șapte semne care-ți pot da de bănuit că te înșală, care mie mi se pare senzațional, fenomenal, extraordinar de bun. Realmente, mi se pare de departe cel mai cel text al lui, nu înțeleg de ce nu este în topul celor mai vizualizate și viralizate articole.
Care e vârsta potrivită pentru a cumpăra un telefon mobil copilului nostru? Dacă judecăm după felul în care ei sunt atrași de telefoanele noastre mobile, cred că Moș Crăciun ar trebui să-i aducă Broscuțului cel mai nou model de iPhone de pe piață. Doar că, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa.
Ca părinți, ne frământăm între grija pentru siguranța copilului, nevoia noastră de control (vrem să știm în permanență unde și dacă este bine) și limitele pe care e nevoie să le stabilim. Pentru că știm, tendința noastră e de a abuza de butoane și ecrane, nici copiii noștri nu vor scăpa mai ușor.
Scriu doar ce-mi amintesc, la faza asta deja nu mai luam notițe.
Primii 2 ani de viață sunt esențiali pentru a dezvolta un atașament sănătos. Aici nu există ”prea mult”. Atunci când copilul cere atenție, iubire, orice, să îi oferim. E important să existe măcar o persoană de atașament în viața bebelușului. Ideal e ca aceasta să fie mama.
