Despre diversele etape de dezvoltare și tipuri de atașament

parinti-imbratisare

Scriu doar ce-mi amintesc, la faza asta deja nu mai luam notițe.

Primii 2 ani de viață sunt esențiali pentru a dezvolta un atașament sănătos. Aici nu există ”prea mult”. Atunci când copilul cere atenție, iubire, orice, să îi oferim. E important să existe măcar o persoană de atașament în viața bebelușului. Ideal e ca aceasta să fie mama.

Atenție, disponibilitatea noastră afectivă, emoțională și prezența noastră creează acest atașament sănătos. Când copilul vrea să se joace și noi suntem pe facebook, nu se numește disponibilitate. Când copilul ne trage de mânecă și noi îi zicem, stai să termine mama treaba, nici atunci nu e.

Aici îmi permit o paranteză personală. Dinainte de a-l naște pe Tudor, îi spuneam mereu că o să-l țin în brațe cât vrea el și încă o secundă, vorba celebrei cărți. Că și-așa n-am altceva mai bun de făcut. Chiar cred asta. Oricât m-aș plânge eu că-s nespălată și nemachiată, în topul priorităților mele, ținutul în brațe a fost pe locurile 1,2 și 3. La sân, fără sân, noapte, dimineața și la prânz. Cred că nu exagerez dacă spun că în primele 4 luni de zile doar asta am făcut: ne-am ținut în brațe. Desigur că asta a fost posibil doar datorită faptului că am avut ajutor de la soț și, mai ales, de la mama, care aveau grijă de absolut cele mai banale chestii. Nu vă spun, că veți crede că mă dau prințesă. Desigur că mulți mi-au zis că se învață (în brațe) și văd eu ce-o să pățesc. Încă e bebeluș la 9 luni copilul meu, dar stă singur pe jos și se joacă, e sociabil cu lumea și nici vorbă să mai vrea numai în brațe. Ba, cu teamă mă gândesc, că duse sunt vremurile alea de ținut la piept atâta cât vreau eu…

Și a explicat Gaspar diferitele tipuri de atașament (sănătos, de tip anxios sau evitant, nu am notat nimic și nu aș vrea să o iau prin pruni) și anume, că atunci când mama nu e disponibilă emoțional, copilul vrea să se apropie, iar ea are alte treburi în plan, în momentele când ea revine, copilul nu mai vrea să-i dea drumul. Ăsta e atașamentul anxios, l-am ținut minte, fiindcă mi-a plăcut mult cum l-a ilustrat Gaspar cu ajutorul unor persoane din public, iar cel care era copilul, nu-i mai dădea drumul la mână celui care era mama. In your face, tuturor celor care cred că ”se învață în brațe”!

Perioada de 3-4 ani e îndeosebi mai grea pentru băieți, fiindcă ei atunci încep să devină independenți și să se diferențieze de mamă. La fetițe e mai ușor, însă băieții au nevoie ca tatăl să fie aproape și să fie un model pentru ei.

Perioadele de 7-12 ani sunt definite prin faptul că pruncul începe să vadă totul mai grozav în afara familiei lui: învățătoarea e mai frumoasă decât mama, proful de sport e mai puternic decât tata, etc. În condițiile astea, ar fi bine să identificăm câteva familii cu valori similare cu ale noastre și să încurajăm socializarea cu acestea. Tocmai pentru ca al nostru copil să admire lucruri bune, nu ce bine le stă ălora cu țigara în mână.

Acest articol face parte din seria post-conferință ”Copilul Invizibil”, organizată de Mână în mână cu fericirea la Sibiu, în 26 noiembrie. Celelalt articole sunt: Ce-i spun copilului meu despre moarte si homosexuali,Despre cum ne iubim copiii, atunci când avem doi.

foto  via Shutterstock, copil imbratisare mama

Articolul anterior

Patriotismul- un defect printre românii care-și scuipă țara în ochi și-o umplu de rahați

Articolul următor

Ceas cu GPS și telefon pentru copii, o soluție intermediară până îi iei smartphone puștiului din clasa 1

22 Comentarii

  1. Rusu Delia

    Multi zic chestia cu invatatul in brate. De exemplu, finutul nostru s-a invatat numai in brate si daca il lasi din brate incepe si plange, dar pot fi cazuri ca Tudor sa nu se invete asa si este foarte bine. Pupicei multi.

    0
    • Nici eu nu cred ca se pot invata copiii in brate. Pur si simplu e vorba de cat demult e dispus parintele sa raspunda nevoilor copilului sau.
      ps: Ca intotdeauna, comparatiile nu se fac intre noi. Comparatiile le facem cu noi insine, cu scopul de a deveni mai buni pe zi ce trece.

      0
    • Cati ani are finutul? Poate nu e invatat, ci pur si simplu atata nevoie are el sa fie tinut in brate.

      0
      • Rusu Delia

        E nascut pe 30 martie, deci are 8 luni.

        0
        • Rusu Delia

          Au incercat sa nu il mai tina asa mult in brate, dar degeaba. Oricum, mama lui nu l-ar lasa sa planga niciun pic.

          0
          • Bubulina

            E posibil sa fie alte cauze in cazul lui. Noi l-am tinut pe Victor in brate cat a vrut el, si eu si tatal, si nu am simtit niciodata ca “s-a invatat in brate”. La un an si 3 luni este destul de independent si petrece destul timp jucandu-se singur pe covor sau la masuta, si merge si la cresa peste zi. Are perioade de dragalit in fiecare zi. Dar are anumite zile sau momente cand vrea mai des sau mai mult in brate – si asta e de obicei cand il doare ceva (de ex. dintii) sau e mai obosit. Doar ca tot timpul il lasam pe el sa decida cand e gata cu imbratisatul, si acel moment vine intotdeauna. E incredibil pentru mine sa observ ce usor si repede se linisteste cand se lipeste cu totul de mine, si e interesant ca si daca se supara pe mine ca nu-i dau voie ceva, tot la mine in brate cere ca sa-si aline supararea.

            0
          • Delia, bine face că nu îl lasă să plângă. Va veni și ziua când nu va mai vrea atât de mult în brațe, sunt sigură.

            Bubulina, mă topeeeesc!

            1+
        • sorina

          la 7-8 luni apare anxietatea de separare, moment cand bebelusii vor mereu langa si in bratele mamei. la unii se manifesta mai puternic, la altii nu. aceasta poate fi o cauza… e normal. si e de dorit sa i se ofere si sa fie tinut in brate cat vrea, astfel va trece mai repede si mai usor de perioada aceasta.

          0
  2. Mihaela M

    Offf! Eu am stat foart prost la capitolul ajutor, motiv pentru care cred ca exista atasament anxios :-(. Inca lucrez asta! Desi acum cineva si face curateniei data pe saptamana, tot imi da cu virgula la capitolul timp. Trei mese si doua gustari proaspete pe zi ma termina. Poate ma implic eu prea mult. Chiar nu stiu. Sper sa reusesc sa le echilibrez, intr-o zi…

    0
    • și 2 gustări??? cred că nu mai ieși din bucătărie! Eu nici nu intenționez să bag gustările, uneori abia reușesc să îi dau Broscuțului 3 mese/zi. Mi se pare că altceva nu mai poți face. Dacă am ieșit undeva și nu am fost pregătită cu masa când i s-a făcut lui foame, e gata. Suge și la revedere. e oricum mai simplu pentru mine,

      0
      • Mihaela M

        Mda. De multe ori îmi zic că ar trebui sa fiu mai relaxată, cred că mă străduiesc prea mult, iar lucrurile cu adevărat importante sunt cu totul altele.

        0
    • Suntem in aceeasi barca, nici eu nu prea am sprijin, asa ca in general le fac pe toate. 🙂

      Mese pe zi: cam 3-4, plus 2 gustari de fructe. Cu fructele e simplu, le tai si le mananca sau fac piure/smoothie (mai nou pasiunea ei).

      Dimineata cereale cu lapte, iaurt cu paine, un sandwich cald etc. Deci repede.

      La pranz mancare gatita (chestii rapide si simple): legume, peste, carne etc.

      Seara ii fac waffles (mai are pofta), mananca un peste la conserva, poate un pateu, o salata de vinete etc.

      Ideea este sa gasesti chestii ce se fac in max.30 de minute (gustarile mai ales) si sa te bucuri de copil.

      Cat priveste gospodaria, nu intru in categoria gospodina anului, dar exact acolo ma doare. Copilul este acum important, restul se fac cum putem.

      Nadia este inca destul de atasata de mine, s-a mai calmat de cand avem cainele (aparent o echilibreaza enorm prezenta lui in familie), dar nu ma deranjeaza. O adorm in brate (cantand), sta in brate cat simte nevoia etc. Incepe sa fie mai relaxata cu strainii (pana la 2 ani urla, daca punea careva mana pe ea) si probabil treaba se va ameliora in perioada urmatoare.

      Observ cu placere ca incepe sa se indragosteasca si de alti oameni (o vecina pe care o adora, o alta mamica, o prietena apropiata de a mea etc.) si asta zic eu ca este bine. Sunt oameni minunati si ma bucur sa vad ca se ataseaza si de altii.

      0
  3. dia

    Eu zic ca exista un echilibru.. da, disponibilitatea emoțională e de importanta maxima.. dar daca trebuie sa ajungi la toaleta cand copilul vrea la tine, e ok, nu o sa aibă probleme de atașament… exista uneori obsesia asta a mamelor sa fie perfecte.. si asta vine de la teoriile astea de parenting din ultima vreme…incerc sa vad “the big picture”…

    0
  4. dia

    In goana dupa Perfecțiune, sa nu ne ignoram noi nevoile de baza.. o mama flamandă, nespălată si care trebuie sa folosească toaleta nu cred ca e de mare ajutor in nimănui, începând cu ea….

    0
    • în mod sigur! Doar că treaba asta de urgență nu se întâmplă tot timpul,în fiecare zi. Sunt excepții, cu toate am pățit. Și Tudor a plâns în timp ce eu eram la toaleta, a fost cel mai rapid pipi din istoria pipiului, dar a fost, că aia e. S-a întâmplat și să-l trezesc, fiindcă adormise la mine în brațe și nu mai rezistam. Nu de multe ori, dar de vreo 2 tot s-a întâmplat. Adică, să consumăm cu moderație și sfaturile acestea.

      0
  5. Moldoveanca

    Ma ia groaza cand ma gandesc cu cate lucruri o sa se invete copiii mei in viata. O sa se invete cu cruzimea oamenilor, cu nepasarea lor, E foarte posibil sa se invete si cu rasismul sau discriminarea. Asa ca sa se invete cu tinutul in brate mi se pare cel mai mic rau posibil. In plus nu cred ca o sa vrea sa ii duc tot in brate la prima intalnire, asa cum o sa-i invat, tot asa o sa se si dezvete.

    2+
    • vai, dar sunt atât de mulți părinți (moderni și informați), care încă mai cred asta! De curând am povestit cu cineva și mi-a picat fața, nu știam ce să zic… cică, bebeluș prematur de 5 săptămâni, nu îl ținem prea mult în brațe, să nu se învețe. Grrrrrrrr!

      0
  6. Maria

    Pe Theo am tinut-o lipita de mine pana pe la 3 luni, apoi dupa ce am avut sistemul pana pe la vreo doi ani. De cate ori a avut nevoie de mine, eu am fost acolo. Am dus-o in sistem pe plaje in Grecia, la taverne, la chitar meeting, în Londra si mai pe scurt peste tot. Acum are 3 ani, e independenta, e sigura pe ea, la gradinita nu a avut nici o problema de adaptare. Nu mai vrea în brate :), vrea sa alerge, sa se joace, sa cânte, gata s-a dus tinutul la piept, deja nu mai sunt eroul ei principal. Si acum a venit Cathe. Ghiciti care a fost primul cadou facut pentru noul bebelus? Un sistem de purtare frumos, pentru leoaica din familie. Ps nu se invata in brate, acolo e locul lor!

    1+
  7. Snow Flow

    In foarte rarele ocazii cand T, 3 ani si 4 luni cere in brate….nu stiu cum sa o iau mai repede :)) Daca, Doamne feri, se intampla pe strada evident ca se gaseste cineva care spune “fata mare sa stea in brate, nu ai picioare, e rusine”. Le-am zis unora ca nu e nici o rusine si e treaba noastra.

    Cand vad cum au trecut 9 ani juma de la primul copil mi se pare ataaaat de mult si uite cat a crescut, ce bine ca am tinut in brate cat de mult atunci cand erau mici.

    0
  8. Cris

    Noi am tinut-o cu randul cat am putut de mult. La 2 ani e foarte activa si independenta, dar bratele noastre ii ofera confort oricand doreste. Acum mi-e cel mai greu cand de burta nr.2 nu am loc sau mi-e foarte greu sa o tin pe puica, o pun asa pe sold 🙂
    Dar sfatul asta cu se invata in brate l-am primit de nenumarate ori si e o prostie.

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 131 queries in 0.214 s