Poate v-ați întrebat ce a apucat-o pe blondă să se filmeze cântând și să se mai și posteze pe facebook?! Mda, nu e vorba de descoperit noi talente, pe mine gena cântatului m-a sărit la împărțirea cea dintâi, ba am mai descoperit câteva gene care m-au sărit, vă povestesc mai încolo. Acum vreau să va arăt clipul ăsta și veți înțelege:
De fapt, era un strigăt disperat de ajutor. Din care m-am oprit, fix în momentul în care mi-am dat seama că nici semnal la net nu am. Sunasem deja cei câțiva oameni care ne-ar fi putut ajuta, nimeni nu răspundea, după noroc!
Poate ați văzut că în partea dreaptă a blogului (sau, pe varianta de mobil, în josul paginii, după articole) a apărut acest banner nou. Este spațiul pe care l-am oferit în scop caritabil, detaliile le-am scris aici. Banner-ul va sta aici o lună, iar Zolty a primit 350 lei în schimb. Sunt bucuroasă că am putut fi de folos în acest mod. Iar toate verbele astea cu ”am vândut”, ”am oferit” etc sunt, de fapt, la persoana întâi plural, fiindcă NOI am oferit acești bani. Eu prin blondele de la datorie, dumneavoastră prin click-urile de susținere. V-am spus doar că împreună suntem mai puternici! Eu simt asta aici, e locul meu de minuni zilnice. Bine, momentan cam e și singura fereastra spre societate, însă bine că E și așa 🙂
Nu înțeleg de ce ne minunăm atâta. Trăim în țara în care noi ne învățăm copiii să treacă pe roșu, să înjure poliția, să mituiască profesorii, să fenteze regulile. Trăim în țara în care autoritățile care fac legea o încalcă înainte de a se fi răcit. Legea, că autoritățile române sunt nemuritoare.
Nu mai pot, vă spun sincer, îmi e teamă să deschid internetul că, de undeva, cumva, îmi sare pe retină vreo conectare, vreun ceva făcut cu drag și niște oameni frumoși, deși ultimele sunt de sezonul trecut. Aceste cuvinte minunate s-au transformat într-un hăhăit obositor atunci când se abuzează de ele, au devenit hâde fiindcă apar pe toate gardurile și s-au terfelit exact cum vă imaginați o terfeleală. De litere nevinovate.
Voi explica pentru acei cititori care nu sunt nici mame și nici n-or să fie vreodată: presiunea mămicească reprezintă presiunea exercitată de aerele din atmosferă asupra scoarței cerebrale a proaspetei născătoare de prunci. Această presiune e de mai multe feluri, cam ca în fizică: presiune de-ți vine să-ți smulgi părul din cap, presiune de trântești lucruri (gen uși de la dulap), presiune de spargi lucruri (gen castroane de plastic, fiindcă nu riști cu cioburi de sticlă, pe care tot tu trebuie să le aduni), presiune de-ți vine să smulgi părul altuia din cap și presiune de-ți vine să … le luăm pe rând.
