Nici înainte de a avea un copil, nu îmi imaginam că e tocmai floare la ureche să fii responsabil de o altă ființă umană și să ai grijă să fie hrănită, curată, distrată, fericită, dar nici nu înțelegeam foarte bine de ce nașterea unui copil pe care ți l-ai dorit te poate duce în pragul disperării. Doar ți l-ai dorit, nu?
De-a lungul vremii am refuzat câteva oferte de a face publicitate pe acest blog contra unor sume frumoase. De exemplu, am refuzat să fac reclamă la țigări electronice, cazinouri, pornoșaguri și site-uri cu filme piratate. Nu am scris niciodată pe zece euro, dar nici nu am făcut compromisuri pentru sute de euro. Nici nu am participat la concursuri cu alte sute de mini bloguri apărute peste noapte, nu că ar fi ceva rău în asta. Doar nu e ceva ce mi-ar aduce valoare sau ceva ce dumneavoastră v-ar fi de folos. Săptămâna trecută tocmai am refuzat o ofertă
Un cititor îmi scrisese mai demult că Hard Rock Cafe e un local foarte prietenos cu copiii, așa că am îmbrățișat rapid ocazia de a merge când ni s-a propus să gustăm cele mai bune costițe din București! Deși mie meniul mi-a amintit de pub-urile și junk food-ul american, am plecat mulțumită și mai mult decât sătulă. Veți vedea și vă veți minuna cât de multă mâncare intră într-o singură blondă de-un metru și-un zâmbet.
Imaginează-ți că mergi într-o excursie în Tanzania. Și ăia acolo au de mâncare doar șarpe prăjit cu antene de melc sau pulpă fiartă de greier băștinaș cu cioc de prepeliță la tigaie. Și altele din neamul lor. Tu ești fan ceafă de porc la grătar și alte asemenea legume. A, și mai ești și singur pe deasupra, că nu e genul de vacanță exotică în familie.
Ce-o să faci? În prima zi, dai cu apă. Fiindcă… ce-s astea, șerpi și ciocuri de mâncare, cine-a mai auzit așa ceva?! În a doua zi, tot cu apă. Îți propui să reziști ca și coafura din reclamă. Pe vânt, pe ploaie, pe foamete, pe secete. Până când, la un moment dat, parcă îți face cu ochiul greierele ăla fiert și te aventurezi să-l guști. Mai trece o vreme până te obișnuiești cu el, mai bagi niște multă apă pe gât. Cine naiba mănâncă greieri și de ce?!?!?! Apoi, când vezi că totuși supraviețuiești, printr-a enșpea zi, parcă te-ai băga și la un șarpe, să vezi. Stingi cu multă apă și supraviețuiești. De ce ar mânca unii șarpe tot nu înțelegi, dai cu apă și trăiești. Ia uite, aproape niște versuri 🙂
Cam așa ar fi diversificarea pentru orice bebeluș. Povestea asta mi-a spus-o cineva de curând, la un curs SAMAS pe subiect (o să vă povestesc despre aceste cursuri minunate într-un articol viitor). Mi-a plăcut mult și am vrut neapărat s-o scriu, ca s-o recitesc și s-o recitim de fiecare dată când ne simțim învinse, neputincioase, obosite, nervoase. Ca să ne imaginăm cum se simt copiii noștri, când această nouă pentru ei și complet necunoscută parte a lumii li se dezvăluie cu fiecare morcov fiert. Să înțelegem, pe limba noastră, ce meciuri se joacă pe limba și-n căpșorul lor.
Legat de diversificare, mi-am făcut documentarea, însă deocamdată n-am curaj să-i dau drumul la text. Încă suntem în experimentare. Oare cât ziceați că rezistă omul doar cu apă? Și mama omului doar cu speranță?
imagine via Shutterstock, insecte prăjite
Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.
