E un fel ciudat cum, la 25 de ani, ai impresia că dintr-o dată pierzi controlul. E şi mai ciudat când îţi vine ţie rândul să te supui unor principii despre care altădată ai învăţat să vorbeşti detaşat. Iar cel mai ciudat e când “piesa anatomică” îţi aparţine şi bucată din tine ajunge în mâinile unui “te-miri-cine”.

Am fost martora vie, sub anestezie locală, a unei intervenţii chirurgicale minore, efectuată în carnea şi sub privirile mele. Despre experienţa în sine nu am putut vorbi, fiindcă până şi emoţiile mele se transferau cu gravitate exponenţială asupra celor din jur, deci vă daţi seama că nu mai riscam şi nişte cuvinte. Aşadar nici de scris n-o să scriem, decât faptul că mi s-a părut mult mai uşor să fiu eu subiect al operaţiei decât să-mi fi văzut pe careva drag acolo. Deşi ciudat, e mai simplu. Deşi te simţi responsabil de liniştea lor prin sănătatea ta, până la urmă, sunt venele şi pielea ta pe băţ. Şi e siguranţa pe care ţi-o dă patul tău, chiar când

e furtună afară.

Eu Învierea asta o primesc cuminte şi cu multă acceptare în suflet.

Continuare

Evident că proiectul “Legea apei” (prin care se urmăreşte ca producătorii de apă – există aşa ceva?- să fie obligaţi să treacă pe etichetă şi conţinutul de nitraţi) e o campanie de promovare a mărcii de apă Aqua Carpatica. Una foarte deşteaptă, mai ales că “strategia de marketing” aduce argumente care încurajează sănătatea şi sunt valabile din punct de vedere ştiinţific. Nu vindem margarină cu aromă de şuncă şi personaje colorate pe capac, spunându-le părinţilor că are calciu şi vitamine, toate esenţiale pentru diverse dezvoltări ale pruncului. Ce anume se dezvoltă şi ce crocobauri se dau peste cap prin nişte simple teste de sânge nu specifică niciodată reclama.

Continuare