Vezi blocul ăsta, era o centrală mică în locul lui şi aici ne întâlneam noi, toţi copiii de prin jur. Nu erau atâtea maşini parcate şi aveam loc să ne jucăm. Să batem mingea. Să alergăm. Ce dor îmi e de libertatea aia.
Mi-a spus cineva ieri, în timp ce stăteam într-o maşină jumătate pe trotuar, jumătate pe stradă.
Mie nu-mi pare rău că îmbătrânesc, i-am spus. Nu zilele astea. Nu niciodată. Am şi eu dorurile mele, îmi tot imaginez cum trebuie să fi mirosit sânul mamei printr-un nas de două luni, ce gust avea răcoarea verii la grădiniţă şi, dacă stau să mă gândesc, nici în liceu n-a fost aşa de rău. Exceptând profa de fizică.
Dar îmi amintesc cu bucurie pentru cea care am avut puterea să fiu atunci. Cu recunoştinţă aproape, fiindcă tinereţea aia de clasa a 6a îţi dă nişte puteri ca-n basme şi-ţi construieşte fundaţii nebănuite pentru mai târziu. Sau, la mine, cel puţin aşa a fost. Eu îmi amintesc că-mbătrânesc cu un fel de mulţumire în suflet şi-n oglindă.
Fiindcă şi bătrâneţea e o binecuvântare a vieţii ăsteia. Şi doar cei norocoşi se bucură de ea. Nu, mie nu-mi pare rău că-mbătrânesc.
Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră. Bătrâneţi bogate şi tinereşti.
Georgiana C.
Asa ce ma bucura sa vad ca oamenii se bucura cand “cresc mari”, n-ai idee. Si eu n-as numi-o batranete, pe starea asta cand ne trezim mintile si ne dezvoltam simturile. Eu as numi-o experienta. Putere. Intelepciune. Oricum, numai sa aiba accent pozitiv si neaparat iz de bine.
Mi-ai luminat ziulica asta, Miruna! Multam frumos! 🙂
Iulia
Intelepciune s-avem si varsta pe care o vrem si ne-o permitem. In suflet, nu-n buletin:)
Ela
Un articol numai bun de citit chiar de ziua mea 🙂
somnulescu
Chiar daca uneori am impresia ca trece timpul pe langa mine si nu apuc sa fac nimic, consider ca imbatranitul e o etapa normala din viata noastra deci nici eu nu o regret.
Singurul lucru pe care-l regret este ca ea nu se opreste la o varsta la care sa fim plini de intelepciune si sa existam in alte planuri ale existentei. Bine, n-am de unde sa stiu sigur daca e ceva dupa moarte sau nu, ma bucur de prezent.
‘Om vedea ce-o sa vina 🙂
Boby
IN aceaasta perioada a vietii nici nu ai timp de pareri de rau.Timpul nu-ti ajunge sa faci tot ce ti-ai dori, iar de regrete nici nu poate fi vorba.Ele pot veni cu timpul, in momentul contabilizarii vietii, exact atunci cind ,chiar virsta iti ingaduie sa-ti cerni realizarile (bune, rele, reusite,nereusite,iubiri implinite sau neimplinite…). Acum TRAIESTI din plin VIATA.
Boby
IN aceaasta perioada a vietii nici nu ai timp de pareri de rau.Timpul nu-ti ajunge sa faci tot ce ti-ai dori, iar de regrete nici nu poate fi vorba.Ele pot veni cu timpul, in momentul contabilizarii vietii, exact atunci cind ,chiar virsta iti ingaduie sa-ti cerni realizarile (bune, rele, reusite,nereusite,iubiri implinite sau neimplinite…). Acum TRAIESTI din plin CLIPA
catalin
Cind vrei sa plingi, am sa-ti arat niste poze cu bunici care arata ca la 20 de ani. Fara exagerare. Si fara riduri 🙂
matrioshka
Sa fie!
Ana Q.
Singurul lucru care ma face sa regret trecerea timpului e faptul ca nu m-am bucurat destul si nu am apreciat suficient lucrurile la vremea potrivita.
Cat despre riduri…sa vina si ele dar la pachet cu un plus de intelepciune si resemnare lina.
copila blondă
La mulţi ani, Ela!
Ioana
Cand te incearca emotii de tot felul la fiecare noua aniversare, e mare lucru sa mai stii de ce si cum sa te bucuri!
Mie mi-e groaza de zilele cand nu voi mai avea putere si va tebui sa apelez la ajutorul si bunavointa altora, mai mult decat de orice altceva!
Andreea
Asa zic si eu…de unde norocul asta sa prind si pensia? Slabe sanse…
Alina Stancu
Sa vedem daca vom fi suficient de norocosi cat sa vedem ce inseamna sa iti duci nepotii in parc si sa iti primesti pensia pe 20.
Mihaela
Si mie imi place sa imbatranesc.Ma bucur mai mult de fiecare zi.