Îmi amintesc de primul an de facultate, în care vedeam Clujul mai mult noaptea şi îmi cumpăram exclusiv haine de ieşit în oraş. Din acea perioadă am amintiri de clubăreală nevinovată, cum nici copiilor nu le-aş putea povesti, din convingere că n-or să mă creadă. Cum e să te cocoţi pe tocuri, cu genele rimelate şi să ţopăi până dimineaţa, când sună clopoţelul de intrare la ore. Cum e să hrăneşti doar cu apă plată, portocale şi pateu vegetal. Ba şi zacusca era la mare căutare, că alte prostii nu prea făceam. Perioada de aur a cluburilor clujene şi vânzărilor de apă plată la “jumate”.
Săptămâna trecută am ieşit şi-aici în club,
