Luna: December 2011 (Pagina 3 din 4)

Cum să motivezi un bărbat şi cum,o femeie

Uneori am impresia că trăiesc într-un sitcom. Aproape aud şi naratorul cum începe să zică. Chestii. Vorbe cu mare înţeles.

De exemplu. De fapt, personajele următorului exemplu pot fi oricare bărbat şi femeie din oricare colţ al acestei lumi. Exceptând acele exemplare cărora li se rupe, scuzaţi-mi franceza,

Continuare

Cea mai stupidă întrebare e cea pe care n-o pui

E oarecum ruşinos ce fac; sper că Lavinia, fosta mea colegă de la ELLE, nu se uită. Fiindcă vine moşul mai devreme, iar Roxana mă invită să-mi aleg 3 produse de pe biobeauty.ro. Mi-a zis demult chestia asta şi eu tot nu mă pot hotărî. Mi-e că atâta aleg, până culeg. Sincer vă spun, dintre toate aceste mărci de cosmetice bio, eu am mai folosit doar Cattier şi Weleda. Dar îmi pot alege oricare (alte) trei…

Ştiu că e ciudat din partea unui fost beauty editor să ceară sfaturi despre cosmetice, dar eu cred că cea mai stupidă întrebare e aia pe care n-o pui. Să vă zic ce mi-a făcut cu ochiul:

  • soluţia asta micelară de la Cattier,
  • iar Roxana mi-a recomandat acest  ser din uleiuri organice de la Balm Balm 
  • şi această mască de faţă de la Aubrey Organics, fiindcă m-am plâns că mi se usucă pielea aici, de la vânt. 

Dar îmi suferă şi părul în toată blonzimea lui; deodorantul de la Weleda l-am mai avut şi ştiu cât e de fain, habar n-aveam că la Cattier există şi pastă de dinţi (a încercat-o cineva?)!!! Of, dă-i Mirunei un deget şi o să-şi dea seama că-i lipsesc şi celelalte patru! 

Deci, doamnelor şi domnişoarelor, dar desigur, şi domnilor! Ce să aleg şi ce să las? Iar dacă nu mă voi putea opri la 3, Roxana face pe moş Crăciunul colectiv şi oferă o reducere de 33%! Mi-a spus că tot ce trebuie să fac e să introduc (la observaţii( un cod promoţional înainte de a achita şi, gata, asta mă scuteşte de o treime din preţ. Codul respectiv e “miruna” (Later Edit: treceţi-l la OBSERVAŢII, iar site-ul va efectua reducerea manual), dar rămâne între noi, că duşmanii n-au voie să-l ştie! Folosiţi-l până pe 25 decembrie, cică atunci intră şi Moşul în vacanţă.

Şi dacă tot am fost aşa cuminţi anul ăsta, ce s-aleg?

Un exerciţiu pentru duminică seara

Ceva găsit în cartea pe care spuneam c-o s-o caut. A venit ea la mine (mulţumesc, Zany!) Citiţi până la final…

Continuare

Viaţa de cuplu: înainte şi după

Mereu spun cu zâmbetul pe buze că viaţa mea se împarte în funcţie de anumite momente/evenimente/întâmplări. Astfel, avem

  • viaţa mea înainte şi după blog
  • viaţa mea înainte şi după cratiţă
  • viaţa mea înainte şi după Monica (în fine, prietenii ştiu de ce :P)
Analog, viaţa noastră de cuplu se împărţea până de curând foarte simplu,nu după evenimente, momente sau declaraţii memorabile, ci după orare de zbor, gărzi şi alte chestii care întrerupeau mereu fluxul firesc al unei frumoase poveşti. Însă de când ne nimerim în fiecare seară în acelaşi pat, lucrurile au început să se complice tocmai datorită fluxozităţii care ne lipsea mai sus. (Fluxozitate nu cred că figurează ca şi cuvânt, aviz amatorilor uşor impresionabili! E o combinaţie născută în capul meu blond dintr-o aventură neprotejată, între flux şi complexitate.)
Aşadar. Atunci când eşti zi de zi împreună şi nu te întâlneşti doar o dată la două luni, fix după ce te-ai dus la cosmetică şi la coafor, începi să afli lucruri unul despre celălalt. Cum ar fi că pielea aia moale şi catifelată vine dintr-un borcan cu unt de shea sau că e- ca la Cenuşăreasa – cu dată de expirare: Până la primul duş! Mai afli că părul de pe picioare se creşte mai întâi pentru a se putea epila mai apoi, că până şi celor mai fabuloase femei le creşte mustaţă (cum nici sprâncenele nu mi-s natural aşa de blonde, nici mustaţa nu-mi lipseşte fiziologic. Doar modestia e înnăscută) şi că rădăcinile nu vin deschise când îmi ies din cap. Să zicem că în zestrea mea genetică, blonzii nu apar nici în poze. Aia e muncă, domnilor! Să zicem că nici genele nu se trezesc sucite dimineaţa, asta i se întâmplă doar purtătoarei lor.
Întotdeauna am fost de părere că bărbatul, oricât de deschis la minte, dar văzător ar fi, e preferabil să fie ţinut la distanţă de următoarele obiecte:
  • cleşte de întors gene,
  • epilator,
  • ceară fierbinte,
  • vopsea împrăştiată în păr,
  • bigudiuri
  • şi alte elemente de tortură femeiască.
Nu am fost niciodată obsedata care să lase impresia că fondul de ten a crescut pe faţa ei, nici n-am fugit de imaginea ciufulită când proaspăt trezită de dimineaţă. Drăguţoşenia acestei imagini pentru femei vine la pachet cu cearcăne nemachiate şi retenţie hidrică, chestii departe de orice atribute drăgălaşe. Ca să nu mai spunem că şuviţele rebele NU ne cresc încrederea în noi… Întotdeauna am susţinut şi promovat frumuseţea natural ăîn faţa bărbatului, dar cu limite de care ei nu are trebui să fie niciodată conştienţi. Ca un bărbat să-ţi recunoască bâzâitul de la epilator, chiar şi când acesta se întâmplă în baie, e pur şi simplu o provocare periculoasă a imaginaţiei sale. Nu cred că ne dorim aşa ceva.
Deci, cum spuneam. Deşi m-am străduit să păstrez misterul, e al naibii de greu când locuieşti în aceeaşi casă şi el stă în tocul uşii: “Nu eşti gata încă?!” Ei, de o vreme a venit şi vremea vopsitului. Anunţată cu o plăcere diabolică de rădăcinile care nu se mai opreau din creştere, cu un suspans intensificat de roşul ce bătea la porţile şuviţelor mele (mereu răsare un arămiu la un moment dat!), iată şi ziua vopsitului! Care s-a întâmplat acasă din motive financiare şi etnice. Să zicem că n-am prins încă încredere în mâna unei englezoaice..
Cât prietena mea mi-a distribuit vopseaua prin păr, ne-am ascuns în baia noastră mică şi am înfulecat aerosoli îmbibaţi cu amoniac, dar orice sacrificiu în numele misterului! Asta, până când, atunci când eram gata şi arătam ca un pui de mâţă peste care a căzut un butoi cu lipici, apare el.
Îşi bagă capul pe uşă cât ai zice
“Auleu, ce-ai făcut, dihanie mică?”.
După care îl retrage şi regretă pentru tot restul vieţii sale.
Din păcate, pentru unele lucruri nu există “Undo button”. Nu poţi “dez-şti” ceva ce tocmai ai aflat, nu poţi “dez-auzi” ceva nepotrivit şi nu poţi şterge chestii de pe retină.
Cred că în seara asta am avut primul nostru nasol “înainte şi după”. Şi chiar dacă a fost descoperirea vizuală a unui secret murdar de-al meu (pentru asta-s mânuşile din cutia cu vopsea!), parcă mă bucur că n-a fost descoperirea unui secret murdar de-al lui…

N-aş suporta să ştiu că acei cârlionţi vin de la permanent! 😛

Ce mă face european în România

  • Faptul că diploma aia chiar înseamnă ceva; mi se recunoaşte în străinătate şi sunt pe picior de egalitate cu orice britanic din punct de vedere al pregătirii medicale, teoretic cel puţin.
  • Faptul că ştiu engleză, germană şi (mai nou am descoperit că ştiu şi) spaniolă. Am vorbit cu mulţi englezi, cărora li se pare o mare pierdere faptul că nu cunosc şi alte limbi. Gândiţi-vă, atunci când limba ta maternă e cea globală, de ce să îţi mai spargi creierii?
  • Viteza excepţională a internetului te face să te simţi mai mult decât european în România; la fel şi acoperirea reţelelor de telefonie mobilă. Acasă ne plângem că n-avem semnal plin pe Cheile Turzii, aici sunt zone în mijlocul oraşului, unde n-ai reţea. Nu vă puteţi imagina!
  • OMV-urile : pe lângă cafeaua excepţională (Iulius Meinl, preferata mea!), au toalete decente şi atmosfera aia de Austria…
  • Cinematografele ultra-moderne, cu singura menţiune că peste tot eşti la fel de obligat să îngheţi (sunt ceva reglementări internaţionale privind temperaturile, pe care n-o să le înţeleg niciodată şi o să le urăsc până la supremul îngheţ)
  • Cărtureştii, un fel de Waterstone la scară mai mică, dar parcă la fel de dichisit
  • prezenţa H&M. De-acum, turistele românce se pot relaxa! Fiindcă pot bifa şi alte obiective turistice de prin vacanţele în care purced, în afară de H&M-urile cu super-reduceri.
  • Bulevardul Kiseleff – are parcă stil, nu-i aşa? (Deşi mi-e teamă să mă pronunţ la ceas de beculeţ şi împodobeală)
  • Semafoarele cu timer,
  •  Drive-ul de la McDonalds (eu îmi amintesc prima dată când am mâncat la unul din România, era la cel din Braşov, ne-a dus cu şcoala. Am luat toate ambalajele, le-am împachetat frumos şi le-am luat acasă, ca să le arăt alor mei)
  • pişcoturile de pe anumite străzi -astea , ultimele trei, cred că sunt reminiscenţe ale anilor 90
  • facturile plătite online
  • felul în care arată oraşele de Crăciun
  • şi anul 2007, care a pus Sibiul pe harta Europei
Apoi:
Cafeneaua Van Gogh (e probabil unul dintre cele mai europene localuri din Bucureşti!), petrecerile Desperados, Muzeul Satului şi Piaţa de Crăciun din Sibiu sunt doar câteva alte motive pe care le-am găsit pe sunteuropean.ro, motive pentru care ne simţim în România europeni pe bună dreptate! Subscriu în totalitate. Să zicem că de departe şi prin metoda comparaţiei, anumite calităţi încep să mi se arate mai clar. Credeţi-mă pe cuvânt! Am prioritate la angajare în faţa oricărui indian agitat. Şi dacă mai aveţi motive pentru care vă simţiţi europeni pe bună dreptate, înscrieţi-le pe site şi puteţi câştiga un weekend pentru 2 persoane la Kalnoky.
Multă lume a trimis motive (am pus şi eu câteva dintre cele de mai sus), deşi nu ştiu cum te face Transfăgărăşanul să te simţi european. E superb, ok, dar e foarte… românesc. Unde e Europa printre serpentine? Sau mănăstirea Putna! Cum să fie Putna a Europei, când toată lumea ştie că Putna e a lui Ştefan cel Mare. Dar na, motivele diferă şi pe blonde nu le scoţi dintr-ale lor… Dar mi se pare excepţional să avem un loc în care să le adunăm pe toate. Motivele, desigur.
În definitiv, nu cred că există răspunsuri corecte sau greşite. Nu?

 LATER EDIT: De la Marian am aflat că intrarea la Bran se poate achita cu orice card din lume şi că studenţii cu legitimaţie valabilă oriunde în lume au reducere 50%. Cool! Deci vă provoc: cine găseşte cele mai multe motive pentru care se simte european în România!

La anul vom fi împreună

Sunt acele momente pentru care te-ai pregătit. E ciudat că spun asta, fiindcă e ca şi cum m-aţi întreba de ce mă minunez că n-am plecat în pijama la şcoală sau desculţă în oraş. Sunt succesiuni de evenimente corelate cauzal şi logic. O cascadă a fericirii ca urmare a propriilor tale acţiuni. Atunci când îţi doreşti cu-adevărat ceva.

Sunt acele momente importante din vieţile noastre, pe care ne permitem să le sacrificăm pe altarul unei gărzi picate din senin, al unui raport neterminat sau al unui şef zelos din fire şi temperament. Sunt clipe cedate din sufletul nostru cu resemnare că la anul vom face mai bine. Vom şti mai multe. La anul vom fi mai slăbuţe şi mai duse pe la coafor; la anul vom fi luat cadoul mai din vreme. Sunt bucate alese ale istoriei noastre personale, pe care le lăsăm să expire fără a gusta măcar din ornament.

De fiecare 8 decembrie, 31 ianuarie, 24 decembrie, 10 iunie ne spuneam unul altuia “Lasă, recuperăm noi.” Atât de tare urăsc recuperatul ăsta, încă din vremea facultăţii, când la recuperări era o chiar mai mare pierdere de vreme decât la ore propriu-zis. Şi întotdeauna erai mai fraier decât colegii tăi (că ăia măcar ceva-ceva tot mai prindeau…) şi mai erai şi singur.

Când istoria ne oferă bucate alese, să nu mai amânăm momentul în care ne înfigem în ele. Să nu mai cedăm decât în faţa dorului, bucuriei şi viitoarelor noastre amintiri. Fiindcă recuperările sunt o păcăleală indiferent ce sistem aţi vrea să absolviţi. În special, iubirea nu funcţionează pe evidenţe. Dar nici n-are vreo legătură cu cât de pieptănată eşti.

Noi mai avem încă multe de recuperat din urmă, dar, cel puţin anul ăsta, nu mai construim restanţe. Anul acesta suntem împreună! Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 117 queries in 0.456 s