Toată lumea ştie că blogging-ul nu se mai întâmplă de mult în online. Dacă vrei să fii auzit, băgat în seamă sau recunoscut pe o listă de nume, e obligatoriu să faci chestii remarcabile sau să bei cantităţi impresionante de bere. Să fii blondă nu mai e de mult un avantaj.
Azi-mâine se împlinesc 2 luni de când am plecat din ţară. De curând, au fost 2 mari evenimente cu online-ul în offline, pe care le-am urmărit rozându-mi unghiile de la distanţă: finalul de Redescoperă România de la Sâmbăta şi SMSBizcamp de la Pârâul Rece.
Ştiu că Zoso a făcut o grămadă de blogging din Berlin şi a făcut-o a naibii de bine. Era conectat de dinainte să răsară soarele şi se ducea offline mult după ce apunea. Habar n-am dacă sunteţi fani sau nu, dar mi-l daţi drept exemplu, iar asta nu din cauză că s-a mutat la Braşov. Şi nici pentru că nu vreau asemenea comparaţii (cred că e bine întotdeauna să observi şi să iei ce e mai bun de acolo).Ci fiindcă eu am aici 2 ceasuri mai târziu dimineaţa alarma setată decât voi şi nu toată ziua la dispoziţie pentru Lapi. Da, când eu abia fac ochi la 7 fără 20 şi afară e noapte, în România lumea e deja spre birou. Când îmi şi deschid calculatorul şi îmi beau cafeaua, în Bucureşti lumea s-a şi certat şi împăcat cu şeful de 3 ori pe ziua respectivă.
Dacă vă uitaţi pe luna decembrie a anului trecut, veţi vedea că era plină de evenimente, de campanii, de lucruri. Nu zic că luna asta bate vântul, dar să zicem că nu e liniştea aia selectivă pe care o ştiam.
Cred că redevin copila blondă, care a început să scrie din Cluj pentru nicăieri, fără a şti că există chipuri dincolo de bloguri. Deşi, după ce le-a cunoscut, îi este dor de ele, spun surse din interior. Câteodată.
Deci, cum facem? Că eu sunt pregătită!
