Uneori am impresia că trăiesc într-un sitcom. Aproape aud şi naratorul cum începe să zică. Chestii. Vorbe cu mare înţeles.
De exemplu. De fapt, personajele următorului exemplu pot fi oricare bărbat şi femeie din oricare colţ al acestei lumi. Exceptând acele exemplare cărora li se rupe, scuzaţi-mi franceza, la modul cel mai evident, cred că nu greşesc cu această generalizare. Şi exceptându-mă pe mine împreună cu tot ce-a fost vreodată “el”-ul meu sau încă este. Bineînţeles.
La ei, critica e întotdeauna constructivă:
- El: “Deseară fac două ture de stadion“
- Ea: “Dada, când o zbura porcu’ dup-o bere şi-o friptană…“
La ele, critica nu e niciodată aducătoare de nimic bun:
- El: “Dragă, parcă te-ai mai îngrăşat…“
- Ea: “!”#¤%&/()=)(/&%¤#””#¤%&/(( 🙁 🙁 🙁 “
După aceste pseudoconversaţii observaţional-predictive, el face două ture şi jumătate de stadion. Ea se consolează cu o prăjitură.
Morala: nu-ţi critica niciodată femeia!
Spiritul competitiv, ăla cu “n-ai tupeu, bă!”, atât de vehiculat în faţa blocului nu se practica şi între fete. Femeile stabilesc legături de altă natură între ele. De acea natură, care niciodată n-ar recunoaşte că da, parcă te-ai făcut cât o vacă, ci care întotdeauna te-ar scoate din casă şi ţi-ar ridica moralul de la pământ. Cum? La cofetărie!
Morala: să criticăm bărbaţii! Doar le facem un bine 😛
brontozaurel
Ohooo, la mine e asa prezent… Spiritul ala competitiv, ala care ma face sa fac chestii doar ca sa demonstrez ca pot…
[Si mereu am fost convinsa ca femeile au spritul competitiv mai dezvoltat. Poate ca si din cauza ca mama n-a practicat niciodata laudele si incurajarile ca motivare. Vaca, scroafa, animala, lenesa, imputita… le auzeam zilnic… Strans din dinti si tras tare. I’ll show you one day, I’ll make you take it back!]
copila blondă
huuuuuuh, sună promiţător. Eu sunt de partea celor care trebuie lăudaţi ca să se conformeze 🙂
Roscata
tare, tare asta =))
Acum depinde de fiecare cuplu in parte, noi, cand ne apuca, iesim la o alergare impreuna sau la o simpla plimbare de seara iar cand ne e pofta de prajituri tot impreuna le facem :D.
Asa il motivez eu, facand chestiile impreuna ;).
mo
yep, feedbackul pozitiv e cel mai eficient. dar daca imi zice cineva “hm, nu cred ca termini macheta pana vineri” m-am legat la cap. si joi la 5 dimineata vine realizarea ca sunt un copil prost si n-am nevoie de macheta la data stabilita de pariu.
copila blondă
Roşcato, dacă şi la tine funcţionează, e perfect. Eu nu m-aş putea ţine după el, că are picioarele mai mari şi mai rapide. 😛
mo, lucky you. La mine asta cu deadline-urile nu ţine. Pe principiul, de ce să termin mai repede, dacă pot mai târziu! Ştiu, nu e foarte sănătos, dar atâta vreme cât nu depăşeşti termenele…
morbo
mda, pe femei iti bati gura degeaba si macar daca doar te-ar ignora…da’ nici nu le place (la modu’ vizibil, foarte vizibil)sa fie criticate. de aia doamne fereste de sef femeie. mai sunt si exceptii:barbati care sunt asa si femei care nu sunt asa.adica surprize neplacute si surprize placute.
copila blondă
morbo, şi dacă tot ştim asta, oare de ce insistăm uneori să criticăm o femeie, doar-doar s-o prinde şi ar reacţiona ca-n sistemul bărbătesc?!
Bărbaţii insistă cu critica, având impresia că şi femeile reacţionează ca ei la aceasta. Ceea ce e greşit şi mult aducător de conflicte. Majoritatea interioare, care cer nişte prăjituri pentru a se soluţiona. Temporar, desigur 😛
Mihaela Nistor
Vă recomand cartea “Dragoste şi respect” de E. Eggerichs , iată ce m-a determinat pe mine să o citesc “Dragostea – ceea ce îşi doreşte ea cel mai mult. Respect – ceea ce el are nevoie cu disperare.”
morbo
pentru ca suntem cel mult berbeci, dar nu oi. de aia continuam cu critica 😀
ana
la mine e altfel: eu ma critic, eu ma laud…
cand ma lauda altii ma simt bine, dar daca astept s-o faca altii, nu mai ajung eu sa dau 2 ture de stadion…