Sunt acele momente pentru care te-ai pregătit. E ciudat că spun asta, fiindcă e ca şi cum m-aţi întreba de ce mă minunez că n-am plecat în pijama la şcoală sau desculţă în oraş. Sunt succesiuni de evenimente corelate cauzal şi logic. O cascadă a fericirii ca urmare a propriilor tale acţiuni. Atunci când îţi doreşti cu-adevărat ceva.
Sunt acele momente importante din vieţile noastre, pe care ne permitem să le sacrificăm pe altarul unei gărzi picate din senin, al unui raport neterminat sau al unui şef zelos din fire şi temperament. Sunt clipe cedate din sufletul nostru cu resemnare că la anul vom face mai bine. Vom şti mai multe. La anul vom fi mai slăbuţe şi mai duse pe la coafor; la anul vom fi luat cadoul mai din vreme. Sunt bucate alese ale istoriei noastre personale, pe care le lăsăm să expire fără a gusta măcar din ornament.
De fiecare 8 decembrie, 31 ianuarie, 24 decembrie, 10 iunie ne spuneam unul altuia “Lasă, recuperăm noi.” Atât de tare urăsc recuperatul ăsta, încă din vremea facultăţii, când la recuperări era o chiar mai mare pierdere de vreme decât la ore propriu-zis. Şi întotdeauna erai mai fraier decât colegii tăi (că ăia măcar ceva-ceva tot mai prindeau…) şi mai erai şi singur.
Când istoria ne oferă bucate alese, să nu mai amânăm momentul în care ne înfigem în ele. Să nu mai cedăm decât în faţa dorului, bucuriei şi viitoarelor noastre amintiri. Fiindcă recuperările sunt o păcăleală indiferent ce sistem aţi vrea să absolviţi. În special, iubirea nu funcţionează pe evidenţe. Dar nici n-are vreo legătură cu cât de pieptănată eşti.
Noi mai avem încă multe de recuperat din urmă, dar, cel puţin anul ăsta, nu mai construim restanţe. Anul acesta suntem împreună! Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.
Miruna
De recuperat le recuperam dar parca nu mai au acelasi farmec 🙁
Ernest
Dar e o pacaleala care merge. Si cate nu-ti promiti atunci, doar, doar o trece dorul altfel. Ne mintitm adesea cand cele placute sunt in viitor.
Roxana
E prima melodie de sarbatori pe care o ascult anul asta! Italienii nu stiu ce e spiritul Craciunului. Multumesc pentru impuls
copila blondă
Miruna, exact. Ca la şcoală.
Ernest, e un fel de amăgire pe care o conştientizezi chiar în momentul în care îţi promiţi că la anul va fi altfel. Sau luni. Sau de la întâi. Sau mâine dimineaţă (de vreo 2 săptămâni îmi propun să mă trezesc devreme).Deşi între momentul de acum şi “la anul” nu e nici o diferenţă. Tu eşti tot acelaşi.
Roxana, nu contează ce ştiu alţii, important e ce ştii tu. La tine în casă tu locuieşti! Eu am o prietenă româncă, pe care am cunoscut-o aici, care abia acum a auzit prima dată de la mine şi de la o altă tipă din Estonia despre obiceiul cu Adventskranz-ul!
Împodobeşte-ţi căsuţa, dă drumul la colinde de pe youtube şi lasă bucuria să vină! 🙂
Nebunia
Ne mintim, ne mintim pentru ca nu ne place sa realizam ca am gresit, ne place sa ne lamentam… trebuia sa fii la cursul cutare, dar ai lipsit doar pentru ca ai putut si… ca orice om comun, ramai impacat cu ideea ca se poate recupera… fals, cum prea bine ai zis si tu… si chiar daca s-ar putea recupera, de ce ai prefera asta ?!
copila blondă
Nebunia, tocmai asta zic şi eu. Să preferăm originalul şi să nu facem concesii.