Este prima întrebare care mi-a răsărit în capul meu cel blond, atunci când am auzit prima oară de varianta pilulei contraceptive la bărbat. Dacă aş avea încredere în el…

Fiindcă aspectul ăsta contraceptiv e o problemă tare delicată în cuplu. E o responsabilitate mare, pe care eu una nu aş vrea să o las în seama altuia. Indiferent de sexul pe care l-aş avea. Fiindcă mai cred că într-o sarcină sunt mereu doi implicaţi. Că femeia e cea care poartă copilul e un detaliu. Responsabilitatea se împarte egal la doi. Şi să nu credeţi altceva, orice v-ar spune el.

Informaţiile de la ora actuală privind această pilulă la bărbaţi sunt în termeni de promisiuni ce se întind pe 3-5 ani. Adică, răspunsul la-ntrebarea asta n-o să ne ardă, că nu trebuie să-l găsim până mâine. Pilula e încă în cercetări, studii şi aprobări, deci nu e în farmacii. Dar aşa ca principiu, e un exerciţiu bun de imaginaţie. Se pare că se lucrează la variante cu administrare zilnică, dar în acelaşi timp, cercetătorii caută o formulă cu administrare lunară sau cel puţin de o dată la trei luni. Asta ar fi ca un echivalent la inelul vaginal (care se administrează o singură dată pe lună), dacă ne luăm după frecvenţa utilizării. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că au nevoie de această administrare cu o tocmai o frecvenţă cât mai rară în urmă unor studii care au arătat fie că bărbaţii înşişi ar uita să ia zilnic pilula, fie că partenerele lor de viaţă nu ar avea încredere că o vor face.

Eu sunt un fan al bărbatului, dar la capitolul încredere şi responsabilităţi am mari rezerve de exprimare. Există bărbaţi care uită unde-şi ţin şosetele. Alţii care preferă să-şi cumpere altele noi, decât să le găsească pe alea vechi. Sau să le spele. Ştiu bărbaţi care se tem să schimbe o siguranţă sărită. Sau un bec ars. Pentru asta, dau telefoane. Ştiu bărbaţi care-şi uită copiii prin magazine, ştiu pe alţii care nu-i dau câinelui de mâncare. Unii uită chiar că ar avea vreunul…

Oricum, până la lansarea pe piaţă a contraceptivului masculin mai avem de aşteptat. Însă atunci când va apărea, cel mai probabil nu va fi cu administrare zilnică. Ceea ce mă bucură într-un fel, dar mă enervează în altul. Doar fiindcă bărbaţii sunt mai iresponsabili şi nu îşi pot aminti să ia o pastilă, femeia s-a sacrificat de atâţia ani cu blistere puse-n portmoneu, remindere la telefon şi alte stresuri zilnice! Ia să fi făcut şi noi pe nebunele, să vedem ce s-ar fi întâmplat. S-ar fi inventat inelul vaginal mai repede? Sau plasturele hormonal? (Că nu ne-ar fi deranjat nici pe noi să nu ne mai batem capul zilnic cu „Nu uita! Nu uita!” şi să avem grija asta o dată pe lună!) Sau ar fi înflorit industria prezervativului?! Măcar acolo „sacrificiul” e egal.

p.s. Până una alta, nu pot să fiu scorpie şi să nu remarc că fix în această egalitate de împărţit responsabilităţi, bărbatul a fost pînă acum cel discriminat. Femeii i s-a dat o mare putere asupra bărbatului în momentul în care i s-a dat pilula cu administrare zilnică. Fiecare dintre noi ştie cel puţin un „accident” cu semn de întrebare: Oare chiar aşa să fi fost? Poate nu v-am spus, dar eu nu cred în accidente de genul acesta. Şi mai cred în dreptul bărbatului la control. Încrederea e bine cînd funcţionează, însă e periculos când ia pauze. Iar în condiţiile date, până va apărea pe piaţă un mijloc de control pe care să-l poată şi bărbatul gestiona, ne rămân doar două variante rezonabile: prezervativul şi inelul vaginal. Părerea mea.

Asta este ceea ce se cheamă ruşinos follow-up. În termeni pe care să nu-i înţeleagă mama, tata şi naşa, căci sunt primii oameni în faţa cărora nu vreau să mă fac de râs. Dar ştiindu-i oameni isteţi şi fini cunoscători de Mirunica, am o vagă impresie că ar fi putut scrie şi singuri postul acesta. Cu toate că în familia mea, zgârcenia-mi e recunoscută. Dar economia e un termen nou. Chiar şi pentru mine.

Să vedeţi ce-am făcut:

• În ziua cu debutul economisirii mi-am luat 10 suluri de hârtie igienică Volare (Zewa nu este în Carrefour!), încă mai am 6 (m-am dus să le număr). Pesemne stau pe-acasă mai puţin decât îmi imaginam.
• De la acelaşi supermarket, mi-am luat şi 4 sau 5 bidoane de Zizin la 6 l. Mi-au ajuns cam până miercuri, dacă-mi aduc bine aminte. De atunci mi-am mai luat 2 bidoane de apă de masă aro de la alimentara de la parter. Execrabilă apă, nu v-o recomand. Chiar dacă 5 l costă 2,5 lei. (Evident veţi spune că informaţiile de mai sus se bat cap în cap, se pare că eu sunt un puternic acumulator de apă. Oricum, mi-e frică să calculez.) Cert e că nici apa pe care-o beau nu e toată de acasă, tocmai fiindcă populez foarte puţin ţinutul.
• De metrou şi autobuze, ce să vă zic: evitaţi cu orice preţ linia lui 381 după ora 18. E timpul în care tot Berceniul se întoarce acasă. Dacă pe străzi bate vântul sau metroul întârzie să vină, credeţi-mă, nimic nu se compară cu un berceni nespălat pe dinţi să-ţi sufle în ceafă. Ziceam orice preţ? Nu m-am răzgândit.
• Maşina n-am lăsat-o prea des, fiindcă am nişte drumuri nebune de făcut. Un scurt exemplu dintr-o zi de şcoală: de dimineaţă, stagiu în Regie, apoi la spitalul Ilfov la mama naibii şi înapoi în centru, la Eforie. În afară de varianta în care taică-tău e superman şi i-ai moştenit însuşirile zburătoare, n-ai nici o şansă să ajungi la timp nici măcar atunci când eşti cu maşina. În Bucureşti nimic nu e sigur, mai ales dacă e motorizat. Dacă ai alege altă variantă, ai avea într-adevăr o siguranţă: că te dau ăia afară din şcoală, că nici pe jos n-ai ajunge în veci la ore.
• Şi dacă tot a venit vorba de maşină, să vedeţi altă bucurie! Tot apropo de economie. Cum am dat şpagă la un nenea, de fapt, doi poliţişti. Care m-au cam prins cu mâţa-n sac, ce-i drept, era vorba de un act expirat, de care oricum trebuia să-mi fac rost, deci am exclus varianta şpagă din start. Doar că startul meu nu s-a potrivit cu al lor şi, ce credeţi, nu au vrut respectabilii să-mi scrie procesul verbal. Mi-au zis, citez: rămâne la aprecierea dv. Iar aprecierea mea nu avea mai mărunţei, că le-aş fi dat în monede de 5 bani, promit. Şi uite-aşa s-a dus economia de la hârtie igienică la poliţia română!

Ce s-a ales cu BCR-ul? Speranţa, deocamdată, că voi putea şi eu profita într-o zi de SUCCESul din depozitul lor. Mă rog, mai întâi al meu şi-apoi al lor. Până atunci, rămân fidelă hârtiei de lux, a apei la bidon, doar autobuzele le sar. Ce ziceţi, am şanse de-a intra în topul Forbes?