Da, ieri nu am luat deloc maşina şi, ce să zic a fost îngrozitor! Tocmai fiindcă noul nostru sediu e fix între staţiile de metrou şi ai de umblat, nene. Şi fiindcă geanta mea nu e una de om normal, căci eu duc (pe lângă toate chestiile alea inutile pe care le poartă o fată în geantă) halat, caiete, diverse truse, în funcţie de zi, materie şi pacient. Rar am pix. Şi nici geantă nu am. Drumurile nu-mi permit. Eu port ghiozdan. Şi da, îl duc pe spate, nu agăţat de-o toartă. Mulţi rămân dezamăgiţi când mă văd şi reputaţia mă precede. Sunt o apariţie! Însă una neaşteptată.
Cât am înjurat ieri, nu vă puteţi imagina. După ziua îngrozitoare de luni, în care m-am spălat în lighean, cu apă rece, ieri m-a plouat din start când am ieşit din casă şi nici umbrelă n-aveam. Doar abonament la metrou. Apoi, am început să adun sarsanale de pe drum, ploaia persevera. Şi nu era un serioasă, ci numa’ cât să-ţi încreţească părul spălat în lighean şi să te gâdile pe obraji. Genul ăla de gâdi-gâdi enervant, nu vă imaginaţi ceva comic…
Eu cred că mişcarea-i sănătoasă, dar vă rog frumos, putem ţine maşina departe de subiect? Azi promit că mă urc şi pe bicicletă, dar nu mă daţi jos din maşină!
A, şi ţineţi minte că de luni mai începe o serie de Hunger Management. Cine mai doreşte, cine mai pofteşte se poate înscrie pe facebook sau pe site. Am plecat la şcoală, că deja am întârziat. Ţinem legătura. 😉
daniel rus
cat timp nu este si gheata in apa e bine 😀
ioana
pot sa te incurajez de pe margine? felicitari pt inscrierea in program..mult noroc cu scaparea de cele 5 kg plus. sunt in aceeasi situatie, doar ca eu merg pe jos de la bucur obor pana in dristor cam de 2-3 ori pe saptamana. si urc zilnic de cel putin 3 ori scarile pana la etajul 1, dar asta nu se pune. pupici
Gerhald
Ploaia e buna doar atunci cand ai umbrela. Cel putin pe mine ma impresioneaza norisorii si ploicica, in sensul ca strazile ajung curate si goale de oameni, iar aerul capata un miros interesant.
căpcă1
totul tine de tehnica de abordare a stresului…aka, daca tot nu putem scapa de stres, hai sa-l manageriem spre a-l face cat mai putin enervant.
ca sa te ajut, gandeste-te ca luni ai ramas fara apa calda, marti te-a plouat, azi e miercuri si e zi de post…probabil ca, daca ai fi mers cu masina, iti luau aia permisul, de le-ai dat spaga(urata atitudine cetateneasca, “spaga”).
acuma, ce sa-ti mai zic, ieri ai injurat ploaia, azi injuri commentul meu…injura, te ajuta sa refulezi !
plus ca eu, ca politist, is obisnuit sa fiu injurat ! 🙂
copila blondă
Daniel, adica se putea si mai rau? :p
Ioana, wow! Eu saptamana trecuta am mers de la cismigiu pana in pta Dorobanti! 🙂 imi place sa ma plimb, dar cumva nu contra cronometru. Abia astept sa vad cum va fi mai departe. Ma tin, sa stii! Tu te-ai inscris?
Gerhald, dada, CU umbrela! 🙂
Capca1, deci de asta-mi esti! Fara politie, va rog!
ioana
nu m-am inscris, dar poate o sa o fac..pupici..pai sunt cu ochii pe tine sa vad ca te tii intr-adevar..:)) pupici
copila blondă
🙂 foarte bine! Eu sunt pe pozitii!
ioana
gata..sunt inscrisa.pe 3 aprilie primesc primul task..:)) Sper sa reusesc..pupici..
copila blondă
Ioana, 3 aprilie sa fie cu noroc! 🙂
ioana
saru mana.:* esti o scumpa
Mada
I’m in too 🙂
Andreea
Miruna, biroul meu e la et 12 🙁 Zic totusi ca ar fi cam multa miscare sa urc si sa cobor pe scari 😛
Teo Negura
Da’ stii cum se spune, mersul pe jos face piciorul frumos 🙂 MAi cunosti lumea, mai injuri, te mai injura si altii, that’s the spirit! :))
copila blondă
Mada, perfect! Stay strong 🙂
Andreea, wow! Nu stiu cum ar fi sa urci atat, dar stiu sigur ca mie mi-ar trebui un rand de haine de schimb si un dus urgent… Dupa 12 etaje! Cu toate ca, iti mai spun ceva: sunt scari si scari. Ai vazut ca in cladirile mai noi, scarile nu sunt asa inalte ca in blocurile vechi, de exemplu. Si de asta, sunt ceva mai usor de urcat. Bine, nu pana la etajul 12!
Teo, da exact. Niste sare si piper, nu-i asa? :p
Ana
Eu destest umbrelele. Mi se pare mult mai rau cu umbrela:
– intotdeauna imi prind mana/ ma tai in mecaniscmul de deschidere 😐
– imi ingheata mana pe maner 🙁
– daca bate vantul, poate sa intoarca umbrela, facand-o inutila, poate sa ma incetineasca foarte mult, imi face mana praf – ultima data cand mi-a zburat-o din mana nici nu m-am mai obosit sa ma duc dupa ea, ca nici nu mai aveam cu ce sa o apuc dupa, ma lasase cu o ditamai taietura pe diagonala palmei;
Mersul pe jos imi place. Am facut de mai multe ori drumul Politehnica-Titan pe jos. Am venit si de la Romexpo pana in Titan pe jos. O statie de metrou nu inseamna nimic! 😀
PS – Si eu umblu de obicei cu ghiozdan in spate, e mai comod asa 🙂
Ana.
blondo, ca o muiere veritabila ce sunt, nu pot sa nu remarc bluza ta.
e superba 😀
cat despre program, sper sa slabesti cele 5kg 😛
copila blondă
Ana, trăiască mersul pe jos!
Ana,ştrumfiţa, mulţumesc frumos! 🙂 Dacă ai şti cât am purtat bluza asta! Iar acum mai trag de ea, până se mai potriveşte cu vremea.
Ana.
PS: mi-ar placea sa fie mai lungi clipurile 😛
Teo Negura
Pentru o viata condimentata ca bucataria mexicana, se recomanda plimbarea pe la metroul bucurestean. Sa nu, nici nu conteaza, Bucuresti sa fie :))
Valeriu
De data asta să știi că nu sunt de acord cu tine în câteva puncte. 😛
Nu am o problemă cu produsele Tnuva, ci cu promovarea genului ăsta de produs menit să rezolve o problemă pe care nu o poate rezolva decât pe hartie nu și în realitate.
Dacă mergi la un raft de lactate te îngrozești câte sortimente sunt. Care mai de care mai fin și mai light sau ce știu eu proprietăti miraculoase, sau cu nume mai ciudat și mai alintat decât brandul învecinat. Predomină gama „light” sau “cu atât de putină grasime că aproape nu există”. Mai toate abordează aceeași temă, mai light, mănânci mai puțin, faci “puțină mișcare” slăbești și arăți ca fetele din reviste. Sau opusul, crești mare voinic și musculos în timp ce te joci Warcraft… toate datorită proprietăților iaurtului Zdravăn.
Ne place să ne amăgim, să ni-se spună că vom slăbi, ne vom lăsa de fumat, vom fi în formă, vom arăta grozav, vom slăbi, fără să facem vre-un efort deosebit, așa miraculos ca prin farmec în doar 2 săptămâni. Mai ales fără a înlătura sursa problemei, pe care evitam cu orice pret să o eliminăm fiind ferm convinși că va fi un chin și nu vom reuși.
Ni se sugerează în permanență că prin cumărarea unui produs și utilizarea lui vom evita orice efort și neplăcere obținând ceea ce ne dorim cu un minim de efort din partea noastră. Mă disperă abuzul expresiei „nu avem timp” trăim o viață agitată “pe fugă” dar în realitate ne petrecem mai mult de jumatate din timp pe scaun, amânând luarea unei decizii si abordarea unei strategii simple și eficiente.
Decât să te gândești cum să faci Hunger Management mai bine să ne gândim cum putem eficientiza alte ocupații mari consumatoare de timp, astfel încât „să avem” timp pentru activități ce într-adevăr ne pot ajuta să obținem ceea ce dorim atât de mult. Nu vă întreb câte ore se pierd zilnic în fața televizorului.
Mai precis, nu cred în substituirea unei ore de miscare făcută corect, cu urcatul pe scări, Hunger Management și o gamă de lactate. Rezultatele concrete, palpabile ce se văd și care te fac să te simți minunat nu se pot obține decât prin efort conștient și perseverență.
Iarăși m-am lungit la povești, dar nu m-am putut abține să nu îmi exprim părerea despre genul ăsta de campanii ce au succes întotdeauna. 😀
Ioana
Cand te saturi de urcat scari, te primesc in vizita la mine la birou. De acasa pana la lucru fac 15 minute pe jos, plus ca nu e aglomerat si galagie pe drum, iar masinile le intalnesti doar la intersectii, si si aici cam rar.
Succes! Iti sunt alaturi, in stilul meu 🙂
Te pup
Cris
Am deja un task respins…oof, și nici măcar nu a fost cel legat de scări sau cumpărături, ci indirect de promovarea campaniei lor. I need a hug…. 🙁
copila blondă
Valeriu, punctual, vreau să îţi demonstrez ceva cu propriile tale argumente. Fac asta fiindcă ţin la părerea ta:
spui aşa: “genului ăsta de produs menit să rezolve o problemă pe care nu o poate rezolva decât pe hartie nu și în realitate.” – evident, teoretic, iaurtul poate ţine de foame. În realitate, dacă tu ai 1 metru şi-un zâmbet şi vreo 100 kg, un stomac mărit, nu prea ai cum să te saturi dintr-un iaurţel. În realitate, iaurtul nu te poate sătura decât dacă îl bei. Deci da, sunt condiţii.
spui aşa: “Ne place să ne amăgim, să ni-se spună că vom slăbi, ne vom lăsa de fumat, vom fi în formă, vom arăta grozav, vom slăbi, fără să facem vre-un efort deosebit” – tocmai, de data asta, comunicarea se schimbă: eforturile există. Crede-mă, după primele 2 etaje deja-mi pierd suflul 😛
spui aşa: “Mai ales fără a înlătura sursa problemei,” – tocmai asta se încearcă. Ţi se oferă un ghid vreme de 5 săptămâni. Ştiu că ar fi ideal să ţi se ofere şi pe cineva care să facă lucrurile astea în locul tău, dar aşa ceva nu se poate. Nici măcar în cele 5 săptămâni nu îţi garantează nimeni că te ţii de treabă. După e din nou treaba ta. Ideea e că 5 săptămâni reprezintă timp suficient pentru formarea unor noi obiceiuri. Iar eu am zis foarte clar: m-a enervat că am lăsat maşina acasă. Azi am luat-o din nou, tocmai ca să nu-mi fie programul “un chin”.
spui aşa: “Ni se sugerează în permanență că prin cumărarea unui produs și utilizarea lui vom evita orice efort și neplăcere obținând ceea ce ne dorim cu un minim de efort din partea noastră.” – Dacă ar fi aşa, nu ar mai fi existat conceptul de Hunger Management şi toată agitaţia din jurul lui. Ori, oricine se poate înscrie fără nici un fel de obligaţie. Nici măcar nu trebuie să cumpere Tnuva.
spui aşa: “Decât să te gândești cum să faci Hunger Management mai bine să ne gândim cum putem eficientiza alte ocupații mari consumatoare de timp, astfel încât „să avem” timp pentru activități ce într-adevăr ne pot ajuta să obținem ceea ce dorim atât de mult.” – tocmai asta facem: optimizăm, gestionăm. Nu foamea, după cum zice numele (care stă în spatele unui concept), ci nişte obiceiuri. Tocmai pentru a găsi calea spre ceea ce ne dorim atît de mult.
spui aşa: “nu cred în substituirea unei ore de miscare făcută corect, cu urcatul pe scări, Hunger Management și o gamă de lactate. ” – nimeni nu a susţinut asta. Şi fix în acord cu ideea că nu trebuie să te chinui cînd obţii ceva, ca să poţi păstra obiceiul, eu am zis că n-o să fac niciodată sport. Fiindcă nu îmi place. Dar sunt lucruri, mici păcăleli, pe care le pot face cât de cât. Mişcare nu înseamnă numai sală şi trenning. Mersul pe jos şi urcatul scărilor sunt elemente foarte importante în viaţa unui sedentar. Fiindcă sunt tot ce are ăla. Cumva, din două rele, îl alegi pe cel mai puţin rău. Evident, cel mai corect ar fi să înot de 3 ori/săptămână, să alerg în parc în celelalte 4. Fac chestia asta? Nu. Atunci măcar să nu-mi mut fundul de la birou în maşină.
spui aşa: “Rezultatele concrete, palpabile ce se văd și care te fac să te simți minunat nu se pot obține decât prin efort conștient și perseverență.” – cred că asta şi încerc să fac: să conştientizez nişte “aspecte”, să schimb nişte lucruri (dar fără a ieşi prea mult din limita mea de confort) şi să perseverez în asta. Şi crede-mă, deja mi se pare mult şi abia de luni am început! 😛
Eu m-aş bucura ca genul acesta de campanii să aibă succes întotdeauna. Atunci, măcar câţi apar înscrişi pe site sunt salvaţi de multe belele la bătrâneţe. Eu am zis că dacă măcar 5 oameni schimbă ceva la ei, campania asta a meritat efortul! 🙂
copila blondă
Ioana, e bine de ştiut! 😉
Cris, şi eu am gafat-o în seara asta. Am mâncat după 6, târziu după 6 şi numai prostii! Acum îmi pare un rău de numa’ numa’… who needs more a hug?! 🙂
iri
eu acasa urcam doar pe jos, pana la 7, in fiecare zi. spun urcam pentru ca m-am lasat de sportul asta de cand am descoperit ca e o tanti nebuna la 3. nebuna nebuna, urla si pune lumanari si spioneaza lumea. m-am intalnit odata cu ea si a inceput sa tipe la mine ca de ce nu i-am platit intretinerea si de atunci m-am lasat de tot de urcat pe jos:))
copila blondă
iri, da, cunosc prea bine aceste specimene. Cu o mică “atenţie” rezolvi şi fantomele care bântuie prin lumânări. Eu aşa mi-am cumpărat liniştea în bloc. Mă rog, vorba vine… Dacă ar fi la fel de uşor şi cu mişcarea!
Valeriu
Ce îmi place de tine :)) Este corect ce spui tu, înteleg, dar tot nu cred că jumătațile de măsură sunt cea mai eficientă soluție.
De când am renunțat la fumat au inceput să se lipească diverse chestii de mine, total străine până acum. Am realizat că mă deranjează și că ceva trebuie făcut, ceva ce nu mi-a plăcut niciodată, sport. Cât îl urăști tu eu încă de zece ori pe atât. Dar tot răul e spre bine. Acuma îmi rezerv timp cu plăcere pentru asta și sincer îmi este foarte foarte bine. Lucrurile au revenit la normal plus încă ceva mușciuleț. :)) Mănânc tot atat, poate un pic mai mult pentru că dupa efort îți e cam foame :))
Fără hunger management, fără soluții miraculoase fără trucuri.
Suntem diferiți, unele soluții nu funcționează pentru toată lumea.
copila blondă
Valeriu, te-ai înscris în program? Măcar de curiozitate! Ca să vezi unde-s trucurile. Sau trebuie să-ţi explic puţin ce-nseamnă “trucuri” :))
Valeriu
TRUC, trucuri, s.n. Manevră abilă prin care cineva încearcă să mascheze realitatea; şiretlic, stratagemă, viclenie. – Din fr. truc.
Adică mai direct, cu iaurtul si hunger management nu vei rezolva problema greutății în plus decât pe termen scurt întrucât nu schimbi stilul de viață și modul de a vedea lucrurile.
O vrăjeală de marketing care abordează o problemă veche de când lumea pentru a vinde un produs.
Nu suna foate elegant ce am spus, dar atat vad eu în campaniile de genul acesta.
Vorbim peste 5 ani, să vedem dacă îți vei mai aduce aminte de Tnuva Slim și Hunger Management, eu sper că nu. Pentru că până atunci vrei rezolva problema. 🙂
copila blondă
Vezi, de asta imi place mie de tine! Ca imi insufli ceva pozitiv! Dar de Tnuva o sa-mi amintesc, fiindca ei acum fac istorie cu aceasta campanie. Si sunt norocoasa sa fiu implicata si eu. Bine, intre noi fie vorba, oricum m-as fi implicat! 😉 ca sa pot trage vreo speranta la aia plus 5 ani de-acum incolo
copila blondă
iar trucurile sunt rochiţele babydoll, nu lifturile 😉
Valeriu
Right, în final avem amândoi dreptate. :))
Roxana
Buna! Te-am vazut aseara intr-un magazin in Tineretului si nu stiam de unde sa te iau. Ma uitam la tine in timp ce asteptam la coada la casa si ma tot gandeam “de unde o stiu oare pe fata asta”. Dimineata cand am ajuns la birou si am inceput sesiunea de aruncat un ochi pe stiri+bloguri, mi-a picat fisa!
Nu stiu daca suntem vecine sau erai doar in vizita, dar vroiam sa-ti spun ca apreciez cum scrii si ma bucur ca te-am vazut 🙂
S., fosta colega de apartament
Un gand de bine de peste mari si tari (de fapt mai putine mari): Miruna e o draguta, cea mai draguta iar videoblogul e f fain. Unde v-ati mutat sediul? I’m curious. :))
copila blondă
Roxana, auleu, sper că nu-mi cumpăram ciocolată! 😀
S., tuuuu… 🙂 pe strada Popa Tatu, e undeva pe-aproape. Doar f departe de metrouri.
Helly
Mult succes, Miruna! Esti minunata si in varianta video ;)) iti doresc will power din plin (ziceti ce vreti, de romgleza nu ma despart 😛 ) si abolirea temporara a simturilor in preajma ciocolatei si a covrigariilor (pentru ca cel putin la inceput, cel mai usor sa fii ambitios e sa te tii cat mai departe de tentatii, daca nu fizic atunci fiziologic). Te pup :*
copila blondă
Helly!!! :))) Multumesc mult mult de tot! Ma bucur sa aud de la tine. Pusi
BogdiP
eu cobor pe scari si urc cu liftul 😛