Invitaţie la film!

Avem patru bilete la film pentru joia aceasta, de la 7 seara, în afi Cotroceni. Să vedem cum facem să le împărţim frăţeşte! Filmul e teoretic pentru copii, dacă te uiţi la marcă, dar practic ce adult nu e fan Disney? O părere despre film la (ceal)altă Miruna, că Miruna asta nu l-a văzut încă.. Eu personal nu am mai ajuns la cinematograf de când n-a mai tras o bună prietenă de mine. De fapt, mereu se întâmplă că cineva trebuie să mă ia cu japca la film şi, de obicei, ea e singura care are răbdare. Întotdeauna îi mulţumesc 😀

Deci, vă duceţi la film? Menţiunea este că ar ajuta să ştiţi să citiţi (glumesc, mă gândeam dacă luaţi un prichindel cu dumneavoastră), fiindcă filmul e subtitrat, nu e dublat. Şi e 3D. Povestiţi o întâmplare în care a trebuit să vă salvaţi mama într-un fel, fie că a fost de o goangă mare şi căţărătoare în părul ei, fie că a fost de al treile desert la masa de duminică. Aici nu glumesc, sunt chiar curioasă. Cei mai doi “salvatori de mame” merg joi la film! Şi fiecare ia pe cineva cu el. Însă am rugămintea să specificaţi în comentariu dacă nu puteţi ajunge joi, fiindcă nu vreau să rămână locurile neocupate, că aţi uitat că trebuie să luaţi copilul de la mediaţii. S-a mai întâmplat. N-aţi văzut cum, de obicei, când mergi la un spectacol, primele locuri sunt foarte multe goale? Ale celor care nu preţuiesc şi nu onorează o invitaţie. Tocmai fiindcă nu au plătit-o. Dar asta e altă discuţie, să ne întoarcem la mamele noastre. Ale dumneavoastră mai exact, că eu încă n-am ajuns la stadiul acela. Mama mea nu face prostii, e prea ocupată să mă salveze pe mine mereu…

LATER EDIT: S-a hotărât câştigătorul: Să trimitem copiii la film! Astfel, invitaţiile merg la Iulia, căreia îi doresc distracţie frumoasă împreună cu sora ei şi amândoi părinţii! Să-mi zici cum ţi-a plăcut filmul.
Mulţumesc tuturor pentru interes. Vor mai fi ocazii. Poate chiar cu filme de oameni mari 😉

Articolul anterior

Recomand: Emigrarea!

Articolul următor

Prima săptămână: de ce ţi-e frică, nu scapi!

10 Comentarii

  1. Da, as vrea sa merg eu la film .

    pick me 😀

    0
  2. Eu, desi am numai 11 ani am salvat-o pe mama de mai multe ori si probabil am s-o mai fac.
    Sa va povestesc de exemplu cum odata cand mama urca scarile cu un cos plin cu rufe culese de sfoara, eu i-am sarit in ajutor si am sustinut-o prin incurajari de genul: Nu te uita in jos ca-ti vine ameteala, hai mam, hai ca poti, mai ai doar 25 de trepte. Trebuie sa recunoasteti ca fara mine mama s-ar fi putut deconcentra (nu stiu daca exista cuvantul asta) si impiedicandu-se se putea prabusi cu tot cu cos de rufe. 🙁
    Altadata eram impreuna cu sora mea Sonia si cu mama in parc. Mama pe role, desi sincera sa fiu era incepatoare pe vremea aia si daca eu n-as fi invatat-o intoarcerea probabil ca si azi ar fi patinat inainte. Ar fi ajuns acasa doar daca ar fi facut ocolul Pamantului.
    Asadar, ce ziceti, credeti ca merit o invitatie? In felul acesta as putea merge la film doar eu cu mama,iar soramea ar ramane acasa, plangand cred.
    Numai daca nu cumva as putea castiga ambele invitatii, si atunci am merge la film toti, ca o familie. Da, asta chiar ar fi cool. 🙂

    0
  3. Catalina

    Chiar daca timpul copilariei nu a trecut de foarte mult timp, imi aduc aminte cu nostalgie de toate momentele petrecute alaturi de familie. Mama a ocupat intotdeauna un loc special in viata mea ( ca la oricine,presupun ). Nu stiu daca am salvat-o vreodata cu adevarat insa de fiecare data cand o ajutam cu ceva mi se parea ca i-am schimbat radical viata.In bine,fireste. Cea mai pregnanta amintire este de acum vreo 3 ani,cand parintii au hotarat sa mergem sa vizitam manastirile din nordul tarii. Timpul petrecut acolo a fost minunat.Nu numai ca am vazut niste locuri superbe care m-au facut pentru prima oara mandra cu adevarat de tara mea, dar am si petrecut timp de calitate cu familia. Insa avand in vedere ca trebuie sa va povestesc cum am salvat-o pe mama, o sa va rog sa va inchipuiti o casa idilica, intre dealuri verzi, cu caine si iaz in curte si pe noi, stand linistiti la o masa,asteptand infometati sosirea salvatoare a chelnerului. Nu am mentionat inca faptul ca mama uraste produsele lactate. Nu am vazut-o niciodata mancand asa ceva. Cred ca daca ar fii naufragiata pe o insula,fara mancare, ar prefera sa moara de foame decat sa se atinga de o bucatica dezgustatoare de branza!Asadar,inapoi la povestea mea: asteptam voiosi sosirea chelnerului. Dupa cateva minutele ce au parut o eternitate, il vedem venind cu tava plina de mancare delicioasa ce sigur astepta sa fie devorata. Ne pregatim cu totii sa ne infigem in bucatele domnesti,cand am observat ceva ce nu avea ce sa caute in farfuria mamei.Da,ati ghicit: branza! Bucatele albe de branza presarate in mancarea ei! Am oprit-o pe mama exact in punctul fatidic. Mama a fost atat de fericita incat m-a imbratisat! Fericita ca am oprit o catastrofa, am petrecut seara inconjurata de familie, multumind zeilor ca am o vedere agera.

    0
  4. Ana

    Eu mereu o “salvez” pe mama cand vine vorba de facut deserturi. Iar asta tot datorita ei, pentru ca tot ea m-a invatat sa fac o placinta la fel de buna, o tarta la fel de buna, chiar si torturi la fel de bune ca ale ei 😀
    De fiecare data cand sunt acasa si avem musafiri, eu stau la bucatarie ca un cofetar adevarat in timp ce ea sta cu musafirii 🙂
    Macar atat sa fac si eu dupa ce ea imi facea gogosi si la 10 noaptea, daca pofteam 😛

    0
  5. Eu imi salvez mama de la foarte multe chestii: in general, de la prea multi bani, prea mult timp liber, de la o dupa amiaza linistita sau de la orice altceva stiu sigur ca nu ar suporta “corvoada”:)) Trecand la lucruri serioase singurul lucru la care o salvez prin a minti cu nerusinare (si-mi place..place..place!) sunt telefoanele primite pe fix, pt ea.
    Cred ca fiecare are macar o ruda sau vreo prietena de familie care da tel in fiecare seara, si insista pana cand raspunzi. Adica macar 2 apeluri lungi cat sa se convinga ca nu esti acasa, ca apoi cand faci greseala sa raspunzi sa te intrebe cu repros” da’ unde umbli, draga?”. Da, genul ala de rude/prietene.
    In cazu asta fie ador sa fiu acra din start, fie is cat se poate de binevoitare..ca vorb’aia..mama nu-i acasa..n-am cum sa-i ajut. Daca tot sunt rare weekendurile cand imi pot scuti mama de un dialog steril, macar s-o fac grandios:))

    caci vorb’aia “Stapane! stapane!..fraieru insista..”=))

    0
  6. PS: azi nu mi-a iesit:)))

    0
  7. BabyRacy, sunt “pe stop”. Sper să-mi treacă. Altfel, încep să mă îngrijorez. Musai să mă relaxez. Pls Pls nu te supăra.

    0
  8. stai relaxed! pupici maximi:)

    0
  9. Multumesc frumos!
    Ma duc sa anunt gasca si iti povestim apoi cum ne-a placut.

    0
  10. Baws

    da,foarte corect ai dat invitatiile.ma mir ca nu i’ai dat si lu’ Dani ..daca zicea ca’i ramane sora/pisica/bunica acasa,sigur primea si ea(sau el,w/e)!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 164 queries in 0.197 s