Drumul cu un baby on board

Scriu aceste rânduri după un drum de 7 ceasuri cu mașina, care ar fi trebuit să dureze 4. Cu un bebeluș la bord, ceea ce poți parcurge și cu ochii închiși devine imprevizibil, ce mai, o adevărată aventură. După fiecare experiență am învățat câte ceva, de aveam impresia că la următorul drum va fi și mai ușor, și mai rapid, și mai și.

• Bebe de 3 săptămâni, primul drum cu mașina- o oră, în UK. Știam că trebuie să ajung la destinație la oră cam fixă, am început pregătirile cu vreo 3 înainte: îmbrăcat mama, alăptat bebe, îmbrăcat bebe, alăptat din nou, schimbat bebe. Încă un pic de alăptat, că doar nu -oi lăsa copilul să plângă. Deja eram în semi-întârziere și îmi dădeam seama că-i cam fix pe fix. Când era cu căciula pusă, deja legate centurile scaunului de mașina, pîrrrț, fleoșc. Dă-i și dezbracă-l, jos caciula, jos tot, schimbă scutecul, că doar nu vei lăsa copilul să șadă în caca proaspăt și călduț. Bun, reîmbrăcat, încăciulat, asigurat, când să ieșim pe ușă, pîîîîîîîrț-fleoșc! Morala: niciodată nu schimba copilul în secunda imediat următoare unui pîrț/scaun. Sunt șanse mari să fie cu continuare…

• Bebe de 4 săptămâni, primul drum cu avionul. O oră și ceva cu mașina până la aeroport, drumul ăla a fost cu niște mega peripeții, vă povestesc cu altă ocazie. Pentru partea cu mașina, m-am documentat și pregătit temeinic cu 80ml de lapte muls, îmbiberonat proaspăt. Atenție! NU țineți copilul la sân în mașină, în mers. Am citit tot felul de povești pe forumuri, cum mamele alăptează în timp ce mașina merge, cu el în brațe sau chiar aplecate peste scaunul de mașină. E foarte periculos! Mai bine tragi pe dreapta, scoți copilul din scaun, îl pui la sân. Da, pierzi niște timp, dar nu se poate compara o oră pierdută cu, Doamne ferește, o viață pierdută. Un bebeluș poate zbura prin geam de nici nu-l mai găsești. Nici aplecatul peste scaunul lui nu e o idee bună. Imaginați-vă, în cazul unui impact,  copilul e protejat în scaun, dar vine peste el o grămadă de carne și oase de vreo 60-70kg. De asta nu îl protejează nici o centură pe lume! Eu am refuzat și să mă urc într-un taxi cu Tudor fără scaun, deși ploua torențial și noi ne întorceam din parc cu căruciorul. (Am calculat rapid riscurile: o eventuală răceală sau o eventuală mână/coastă/mandibulă ruptă? Am ales-o pe prima… dar după vreo 2 minute, am sunat-o pe mama să vină după noi cu mașina și scaunul copilului.) Sunt tot felul de nebuni pe șoselele de România, nu merită să ne asumăm nici un fel de risc când vine vorba de siguranța copilului. Ba mai mult, e și ilegal. Din februarie 2015, legea românească a fost adaptată la cea europeană, ca să oblige părinții să-și protejeze copiii. Noul regulament spune că minorii care au sub 135 de cm înălțime să fie puși fie într-un scaun special, fie pe o pernă înălțătoare fixată pe bancheta din spate și neapărat cu centura legată. Părinții care nu respectă legea riscă o amendă de 400 lei. Vedeți știrea aici.                                        
•  Am plecat cu el proaspăt îndestulat, pe drum, în mașină, a ”degustat” doar laptele preț de 20 ml, restul l-a primit în aeroport, ca să nu arunc biberonul… erau la limită cele 4 ore în care se păstrează laptele la temperatura dorită în geanta aia izolatoare, așa că i l-am dat. În avion a dormit tot timpul și a supt. Am făcut o escală scurtă, fix cât am avut timp să-i schimb scutecul. Și gata. Morala: Cel mai bine-i cu avionul!

• Bebe de 7 săptămâni, drum cu mașina – 2 ore. Făcut în vreo 4 la dus, 2 la întors, că ne-a ieșit mai bine. Tot așa, pornit cu el sătul. După vreo oră de mers, am oprit la o toaletă, că-și cerea și mă-sa copilului niște drepturi, sau na, vezica ei (lactația nu e singura consecință a consumului crescut de lichide în lăuzie 😉 ). Copilul era liniștit în scaun, dormea buștean, dar eu ce m-am gândit, că i-o fi foame. Și că, ce-ar fi să-i dau eu niște țîță, doar așa, preventiv. Să nu plângă mai încolo. Mboon, am trezit copilul, a mâncat puțin, dar nu grozav, doar îi era somn. El voia să doarmă, eu voiam să mănânce. Că, să doarmă putea și singur și în mers. Deci puțin supt, apoi schimbat. Care schimbat s-a complicat, fiindcă s-au întâmplat niște chestii în direct, de acum trebuie să schimbăm și mașina :)) Apoi i s-a făcut din nou foame, deja iar voia mă-sa la wc înainte de a porni la loc. Știți, așa preventiv. 2 ore, în total, petrecute într-o parcare infectă de pe ceea ce cu mândrie numim gluma de A2. Morala: Când copilul e liniștit, îl lași în pace.

• Bebe de 10 săptămâni, drum cu mașina – 4ore. Făcute în 7, deși de data asta nu a greșit nimeni, doar tată-său copilului, care și-a pus prima zi de lucru fix după Paști. Când toată lumea se întorcea în București și a fost îngrozitor drumul. Morala: Mai ușor cu munca, doar suntem în România 🙂
• Bebe de 12 săptămâni, același drum de 4 ore, făcut tot cu mașina, în sens invers. În tot 7 ore. Morala: Ne cumpărăm avion!

p.s. Vă rog, dați mai departe informația conform căreia e periculos și ilegal alăptatul în mașină. E important ca lumea să afle și să priceapă de ce. Amenda e 400 lei.

Imagine 1 via shutterstock, baby on board

Imagine 2, arhiva personală

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.