Nu mi-am dorit niciodată să rămân fără mama la bunici. Nici nu cred că am rămas de prea multe ori. Norocul meu a fost că bunica paternă locuia în aceeași casă cu noi. Mi-a părut rău însă mai târziu, când colegii mei aveau vacanțe la țară, gașa de la sat, tot felul de peripeții.
Pagina 73 din 646
După trei luni de școală, Thomas a venit într-o zi acasă cu un bilet de la profesor pentru mama lui. Femeia a luat hârtia, a citit cu atenție mesajul. I s-au umplut ochii de lacrimi. Băiatul a întrebat-o ce zice în scrisoare.
Aș fi vrut să vă spun o poveste cum alăptatul le rezolvă pe toate. Dar copilul meu numărul doi a urlat din prima noapte. Născut vaginal, alăptat din primele secunde de viață. Urla ca din gură de șarpe. Se învinețea. Mă plimbam cu el pe mine, cu el la sân. Făceam patrula pe holul nostru mic ce unea cele două camere. Colici din prima noapte?
Cine a luat vreodată coroniță știe că e mișto cum se simte. Cine a făcut vreodată performanță știe că vrei să îți fie recunoscută. Lăudată. Apreciată. Se numește nevoia de recunoaștere și face parte din nevoile umane.
Evaluarea Națională la Limba și Literatura Română. Subiect:
B4. ”Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.” (Țineți-vă bine:)
”Există o relație de omonimie între cuvintele subliniate în secvența din seria: a,b,c,d.”
Stăteam la masă și mi-a zis așa: conform regulii ”e corpul meu și eu decid”, că el nu vrea să crească. Vrea să rămână copil. Nu avea încă 6 ani împliniți.
