După trei luni de școală, Thomas a venit într-o zi acasă cu un bilet de la profesor pentru mama lui. Femeia a luat hârtia, a citit cu atenție mesajul. I s-au umplut ochii de lacrimi. Băiatul a întrebat-o ce zice în scrisoare.
Mama l-a tras deoparte și i-a citit cu voce tare:
“Fiul dumneavoastră este un geniu. Această şcoală este prea mică pentru el şi nu avem suficiente resurse şi profesori buni ca să îl instruim. Vă rugăm să îl învăţaţi dumneavoastră… acasă.”
Ceea ce a și făcut, ea fiind profesoară. L-a învățat să scrie și să citească.
Anii au trecut, femeia a murit. Iar băiatul a devenit unul dintre cei mai mari inventatori din lume. Thomas Edison. Inventatorul becului, printre multe altele.
Într-o zi, după moartea mamei, a găsit pe un fund de sertar o hârtie rătăcită. A deschis-o și a citit fiecare literă:
“Fiul dumneavoastră este bolnav mintal şi nu îl vom lăsa să mai vină la şcoală.”
Era exact scrisoarea pe care i-a dat-o profesorul pentru mama lui, pe când încă mergea la școală.
Se spune că Edison a plâns ore în șir, după care a notat în jurnal următoarele:
Nu știu dacă e 100% adevărată povestea, dar ce am verificat: Băiatul avea un comportament agresiv la școală. A fost o dată dat afară de la ore și mama lui chemată la diriginte. În zilele noastre, acest comportament ar fi normal, pus pe seama dislexiei sale. Se știe că a fost retras după 3 luni de la școală și educat de mama lui acasă. Dar povestea e așa frumoasă, încât mă întreb: dacă-i adevărată, oare contează?
Photo by frank mckenna on Unsplash
Leave a Reply