Cei mai buni copii dintr-o clasă sunt cei mai buni și fără coroniță

coroniță miruna ioaniCine a luat vreodată coroniță știe că e mișto cum se simte. Cine a făcut vreodată performanță știe că vrei să îți fie recunoscută. Lăudată. Apreciată. Se numește nevoia de recunoaștere și face parte din nevoile umane.

Eu sunt toată pro meritocrație. Vreau să îi văd pe cei buni în față. Răsplătiți, premiați, promovați. Asta nu mă face să mă simt în niciun fel mai slabă, mai proastă, mai nevaloroasă. Coronița de la finalul anului ar trebui să fie o sărbătoare pentru cel care are niște rezultate.

Doar că nu întotdeauna forma asta se pupă cu fondul și aici e problema.

Plus toți acei copii, pe care coronițele colegilor îi demoralizează.

Vă spun o poveste scurtă. În clasa întâi, am luat locul doi cu 9,98. Un 8 la muzică mi-a stricat media generală. Trei colege au luat premiul întâi cu zece pe linie. Coroniță și tot ce trebuie.

În clasa a doua, am luat premiul întâi singura din clasă cu, țineți-vă bine, aceeași medie generaă. 9,98, că mi-a stricat-o un 8 la matematică.

Atunci mi-am dat seama că acea coroniță nu e în funcție de mine, ci de ceilalți. Că eu cu aceeași medie luasem premiul doi și unu. Diferența n-am făcut-o eu, ci ceilalți. A fost o revelație pentru un copil de clasa a doua. ”Nu lăsa mediul să te definească. Tu să știi mereu cine ești pentru tine. ”

Cei mai buni copii dintr-o clasă sunt cei mai buni și fără coroniță. La fel cum piloșii vor fi piloși și fără să le scrie asta în frunte. Iar cei trecuți de clasa a doua fără să știe pune corect cratima în cuvinte n-o vor nimeri vreodată. Copiii știu lucrurile astea. Fiul meu e la grădiniță, nimeni nu le-a dat medalii, premii, diplome. Dar o fetiță i-a zis mamei sale când Tudor a supărat-o, că nu se aștepta la asta tocmai de la cel mai bun băiat din grupă.

A crescut inima în mine, deși eu știu, dintre toți, cel mai bine ce copil am crescut acasă.

Cred că tămbălăul ăsta fantastic care s-a iscat după ce o profesoară a făcut o petiție să se scoată coronițele e justificat. Și pe mine mă sperie. Suntem generații întregi de adulți, produșii acestui sistem de educație. Ce valoare o să mai avem noi, dacă nu e nimeni acolo să ne aplaude? Cu ce să ne mai motivăm noi copiii, să-i amenințăm, pentru ce să-i recompensăm, dacă nu pentru coronițe? Să-i iubim așa cum sunt ei deja, vai, câtă frică.

Diferența dintre ”nu mă interesează ce rezultate are la școală” și ”treci, Gigele, să pui mâna pe carte” e fix o coroniță. Motivația, oameni. La care noi înșine scârțâim, hai să recunoaștem. Eu nu sunt deloc mai bună, ba chiar stau mult mai groaznic la practică. Fiindcă m-am hrănit în toată școala generală cu coronițe. Olimpică. Șefă de promoție. Premiantă. Oare cine aș fi fost eu, dacă nu m-ar fi definit astea? Și oare cine ar fi fost colegii mei, dacă nu ar fi fost definiți drept ”cel mai rău copil din clasă”?

Ne sperie necunoscutul ăsta. Ne sperie să învățăm doar ca să știm, ca pe urmă să facem. Ne enervăm când vedem c-au reușit în viață oameni fără educație. Cu alte valori decât ale noastre. Și eu cred că educația e prețioasă. Pentru mine, a fost singura cale. Asta am văzut, asta am făcut. Nu mi-a plăcut niciodată să mă joc cu noroi în baltă. Și e greu când îmi văd copiii că lor le place. Pe ei nu-i deranjează mâinile murdare. Dar îi apreciez mai mult pe cei care au realizări, deși au cam sărit peste școală. Poate le-a fost mai greu, eu nu-mi pot imagina cât curaj e necesar să faci ceva fără să fi învățat înainte.

Suntem diferiți. Să sărbătorim asta. Copiii sunt mult prea mici să le tai aripi din clasele primare. E foarte devreme să le pui etichete în loc să-i lași singuri să le găsească.

Indiferent ce se va decide, cu sau fără coroniță, voi să-i iubiți, bine? Asta e tot ce contează. După care va veni un moment când copiii își vor da singuri seama. Care-i primul, care-i cel mai tare, ce valoare are fiecare. Însă până una-alta, nu-i niciun păcat să-l lăsăm să creadă pe fiecare că e un geniu, dacă el asta simte.

 

Articolul anterior

Subiectele la română, ca un radar ascuns în tufiș, care abia așteaptă să te prindă

Articolul următor

Planul anti-colici pentru bebeluși: Lăsați-l și pe tată. Cu brațele lui păroase, poate avea puteri magice (p)

13 Comentarii

  1. Diana

    Eu tin minte f clar ca in clasa intai nu am avut coronita, si nu am inteles de ce unii copii aveau si altii nu. Tin minte f bine ca media mea a fost 9,7. Nu intelegeam efectiv de ce alti copii au 10. Aici ma refer ca nu stiam ce inseamna 9,7 medie si ce inseamna media 10. De unde vin mediile astea, ce inseamna? De ce unii copii sunt mai buni ca mine si mai ales de ce nu am coronita ca ei? Atitudinea parintilor m-a salvat de la demotivare. Mi-au explicat ca 9.7 e o nota buna si mare, si sa nu ma compar cu restul copiilor, dar nu toti copiii au parinti ca ai mei 🙂

    Nu am copii, nu pot sa am o parere pentru ce ar fi bine in general, dar personal experienta mea din primii ani de scoala ar fi fost mult mai frumoasa fara coronite si fara acele medii pe care intial nu le-am inteles.

    Cred ca acum nu mai sunt note pana in clasa 5a sau regula asta s-a schimbat din nou?

  2. Am tot citit comentarii despre subiectul asta si majoritatea se referă la cum a fost pentru ei să aibă sau să nu aibă coroniță.
    Eu, ca părinte, de fapt ca adult, cred din ce în ce mai mult că e foarte puțin important cum a fost pentru noi: bine/rău, eram olimpici sau proștii clase, bullied sau nu. În fine. Pur și simplu, nu contează. Trăim într-o lume foarte diferită. Și nu e mai bună sau mai rea, e doar altfel. Așa cum și copilăria noastră a fost foarte diferită de a părinților noștri.
    În realitatea de azi, da, cred că e cazul să renunțăm la coronițe. În prezent, suntem mai conștienți decât eram în trecut în legătură cu ceea ce rănește sentimentele copiilor și ne pasă mai mult, ne dorim să îi lăsăm să crească frumos, în ritmul propriu. Sigur că evaluarea este necesară, că altfel ce sens ar avea școala, dar parada coronițelor nu are niciun beneficiu. „Ce note au luat ceilalți?” și „Tu de ce ai nu ai luat 10, ca Gigel?” nu mai sunt acceptate, deși noi am crescut cu ele. Nu o să fie nici mai proști cei crescuți fără coronițe, nici mai deștepți, dar o foarte posibil să fie mai fericiți, mai siguri pe ei. Jos coronițele! 🙂

  3. Mă țin bine

    Da, ne ținem bine.
    Da, suntem așezați.
    Sunt minunate articolele tale, am atata de invatat din ele.
    Cred ca multe mame aproape cad din picioare cand citesc. Iti multumesc, te urmaresc de la distanta, chiar si cand comentez anonim ca acum. Te iubesc, esti minunata!

    • De cate ori mai faci pe desteapta sub anonimat pe blogul asta, nu iti voi sterge comentariul, ci il voi edita ca sa fie o ridicare in slavi pt mine. Cred ca nu te pot enerva mai mult de atata. Pe data viitoare.

      P.s. Acesta a fost in jeg de comentariu, pe care l—am editat intr-unul sclipicios si lesinator de dulce. 😉

  4. Roxana

    Știți ce e interesant? La fiica mea la scoala, diriga a spus ca toata lumea își poat aduce coronițe . Au venit doar fetele cu coronita, 3 la număr, toate cu premiul I și excelenta. Băieții, tot cu premiul I nu au venit cu coronita. Ce e fost frumos însă, a fost faptul ca și au dat corinitele unii altora și s-au fotografiat. În ziua de azi toată lumea ia premiu.
    Premiu de excelenta primesc cei cu 10. Premiul 1 cei care au între 9.80 și 9.99. Premiul 2 intre 9.60 și 9.79 și asa mai departe. Deci acum practic jumătate de clasa are premiu.
    Eu sunt de acord într-un fel, dar e ca la sport. La olimpiada doar unii sunt medaliați. Asa e și la scoala. Cei cu rezultate trebuie cumva recompensați. Poate ca ar trebui recompensati în bani. Dar vad ca ministrul a ridicat iar nivelul mediei pentru bursa. De la 9. 50 la 9. 80
    Ca și concluzie, vreau sa spun ca sunt încă foarte mulți parinti care vor medalii și premii. Si nu pentru copii..

    • Oana

      As dori sa stiu de unde aveti informatia ca dl.ministru a schimbat legea burselor si a schimbat bursa de merit de la 9,50 la 9,80. Aveti un link, ceva? Eu nu am gasit nimic pe net despre acest lucru, de aceea intreb. Desi zvonuri am tot auzit.

  5. Alta

    Eu imi amintesc ce rusinata ma simteam cand aveam coronita pe cap…
    In cls a doua nu stiu cum a fost ca eram singura la festivitatea de premiere (probabil ai mei erau la serviciu). Cand s-a terminat festivitatea am ascuns coronita sa nu se vada in drum spre casa. Toooooti cunoscuti cu care m-am intalnit au avut aceeasi replica: “vaaai dar tu nu ai avut coronita?? Pffff”.
    Din punctul meu de vedere aceste premieri si coronite invata copiii cu motivatii exterioare ce nu aduc beneficii pe termen lung. Ba mai mult, pot genera anxietati si asocieri nepotrivite cu procesul de cunoastere.

  6. Roxana

    Am foarte multe de spus pe aceasta tema, dar e posibil sa fiu considerata o conservatoare. Ce e drept, ma situez între cele 2 tabere. Scoala se face acum doar cum vor parintii,fără note, fara teze, iar copiii nu sunt deloc pregătiți pentru viata care sa fim sinceri, e o concurenta. Vreți sa luați aceeași bani cu unul care nu muncește? Ce ii invatam de fapt pe copii? Înveți nu înveți, sunteți egali. Muncești, nu muncești iei același salariu. Pentru ca multe ori am văzut piloși ajunși pe aceleași posturi cu olimpici. Si ce sa vezi? Dau mai bine din coate, pentru ca ei au scoala vieți. Pana la urma ce promovam? Ne plângem ca e nasol, dar și noi facem cam același lucru. Trebuie sa fim de acord cu toate prostiile, doar sa arătăm ca suntem progresisti.

  7. Mad

    Dar pe copii îi întreabă cineva dacă le pasă? Și mă refer fără să fie mă-sa, tat-su și jumătate neamul și să comenteze în spate.

    Eu am avut coroniță în clasele 1-4. Atât, că din clasa a V-a nu mai primea nimeni. N-am nicio amintire legată de asta. Nu țin minte mare brânză. Doar că în clasa I aveam toți, că eram mici. Oricum diplomele erau cu altele premii. Diplome rămase pe acasă și premii inutile acum. Și nu plângea nimeni. Că toți primeam diplome și aceleași cărți. Tot de părinți plătite…
    Erau învățătoare care până în clasa a IV-a chemau toți copiii cu coroniță. Altele făceau medii draconice și era și premiul I cu coroniță și fără. Oameni și oameni

    Acum văd că se tot dau până la facultate. Un gest drăguț pentru copii mici transformat într-o adevărată tragedie națională.
    Mai bine am învăța copiii să învețe ce le place și baza materiei la ce nu le place.

    Eu sunt pentru coronițe, cine vrea sa poarte. Cine nu, nu că nu îi sfârșitul lumii.
    Și deși sunt și pentru competiției la nivel moderat la vârste mici, mai degrabă aș scoate premiile inutile 1-2-3 etc. Și le-aș înlocui cu un cuvânt pozitiv spus copilului despre calitățile personale: Gigel ia premiul pentru că ne-a cântat frumos tot anul, Ionel ia premiul pentru că ne-a învățat să batem la tobe etc. Vreau să vadă că oamenii ăia din școală unde stă jumătate de zi l-au observat pe el că persoană, nu făcând parte din statistica.
    P.S. Mă refer la clase mici. În capul meu coronița nu trece de clasa a IV-a dacă o alăturăm premiului.

    • Alexa

      La clasele I-IV nu se mai dau premii si coronite de cativa ani.
      Motivul este ca nu se poate face o departajare corecta a elevilor (in scoala primara nu se mai acorda note, ci doar calificative).

  8. Oana

    Fac parte din categoria acelora care sustin premierea la final de an scolar. Fie doar si pentru increderea de sine pe care ti-o da aceasta recunoastere! Ceea ce pentru un copil timid, poate chiar timorat acasa de părinți toxici (da, candva asa erau mai toti parintii) nu este deloc puțin lucru, dimpotriva e ceea ce face diferenta de la esec la succes!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 156 queries in 0.160 s