Am fost acea adolescentă care rămânea acasă când prietenii ei mergeau la plajă.
Când urcau pe munte, eu mă dădeam bolnavă.
Ba am avut o perioadă în care nici în club nu mai ieșeam pe motiv că fumul de țigară.
Adevărul era că nu aveam haine. Nu din sărăcie, ci de la prea multe kilograme. Îmi era rușine cu mine, deși nu umblam dezbrăcată. Doar că în nimic nu mă simțeam bine.
Miercuri, din concediu, după cum bine știți, îi dau mesaj constructorului: luni încep lucrările, e totul ok, e ceva la care nu ne-am gândit (mereu e ceva la care EU nu mă gândesc, fiindcă e prima casă pe care o construiesc, doh, la el e a 150-a, sper), ce mai trebuie rezolvat? Răspuns: e totul ok, stați liniștiți, faceți plajă cu burta-n sus.


E cea mai recentă descoperire a mea în materie de tantrumuri. E mai tare decât orice magneziu, omega și extraveral la un loc. E mai tare chiar și decât o vodcă. E o vorbă pe care mi-o zic, să vă explic.

