Copiii digitali: în loc să devină buruieni cu rădăcini în canapea, să-i încurajăm să deseneze grădina în care alții vor sta

copii digitali miruna ioani

Mă uit la toți oamenii aceștia ucrainieni care și-au împachetat viața într-o valiză și au plecat să pornească de la zero altundeva. N-au putut să-și ia cu ei case, terenuri, averi. Au venit cu mâinile în buzunar și capul pe umeri.

Te face să te gândești ce contează cel mai mult de fapt.

Ce ai în cap. Ce știi face. Cine ești ca om.

Educația n-a fost niciodată mai importantă ca azi.


Stăteam cu Tudor la film, cu ochelarii pentru 3D la ochi și mă gândeam. Parcă m-am văzut de undeva de sus, într-o experiență extracorporală, cum pățesc unii pacienți în sala de operație. În fața unui ecran imens, câțiva oameni cu ochelari pe față.

M-am simțit un pic antică și nu am exclus ca în trei, zece sau poate cinci ani să intrăm în film cu totul ca într-un metaverse care acum pare SF.

Mai știți filmul mut? A fost senzație la un moment dat. Apoi a apărut sunetul, după care culoarea. De la primul meu film 3D am plecat după 15 minute, mă dureau ochii și mi se părea foarte bizar. Aveam douăjde ani, era Avatar. Astăzi, fără vreo expunere constantă, nu obosesc deloc și ba chiar mă imaginez făcând parte activă dintr-un film fără să mi se pară banc.


Tehnologia evoluează, asta e clar. Și parcă aș vrea să fie și copiii mei în rachetă, nu să aplaude lansarea de pe o margine de canapea.

Știți cât i-am păzit de ecrane, fiindcă nu cred că există niciun beneficiu să se uite la desene la un an. Încă mai cred asta, încă trăim fără tv, nu mâncăm la tabletă și tot așa. Doar că timpul a trecut repede și îmi e tot mai clar. Copiii noștri sunt digitali indiferent dacă ne place sau nu, dacă punem limite, ieșim în parc, citim cărți, facem șpagatul de trei ori pe zi să îi împiedicăm să își dorească așa ceva.

Două lucruri pe care le fac:

  1. Nu mă transform într-o ipocrită, când ei au învățat iubirea de tehnologie de la mamă-sa.
  2. Nu vreau să devin dușmanul lor number one, deci nu le interzic asta.

Nu avem cum feri copiii de mediul digital. De fapt, nici nu e asta intenția noastră de părinți, pentru că nu îi putem crește într-un glob de cristal. Deci dacă tot stau cu ochii lipiți de ecrane, aș propune ca în loc să le interzicem asta, să îi redirecționăm.

Să nu îi lăsăm să se transforme în niște buruieni cu rădăcini în canapea. Să îi încurajăm să deseneze grădina cu iarbă și tot ce mișcă prin ea.

Indiferent ce anume vor face la butoane, mi-aș dori să nu fie doar niște consumatori. Indiferent ce profesie vor avea.

Tehnologia e ca un cuțit. Am mai zis. Și cuțitul îl poți folosi să îți tai venele sau să îți feliezi pâinea. Să folosim tehnologia în avantajul copiilor noștri depinde exclusiv de noi.

Cum ar fi ca, în loc doar să se uite la ecrane și să se joace pe calculator, să îi încurajăm să creeze, să codeze și să editeze conținut propriu?

Sigur că e mai ușor când copilul are 9-10 ani și poate fi mai complicat când copilul e mai mic. Al meu încă nu știe să scrie, să citească, dar ne-am jucat puțin pe canalul de youtube.

Astfel, copilul a văzut procesul de facere al unui clip. A văzut cum începi să te gândești la ce să faci, cum editezi, cum încarci, ce se întâmplă (sau nu se întâmplă, în acest caz) apoi. Eu am avut control și timp de calitate cu el, iar el a avut ocazia să se exprime într-un mod creativ.

Cinci strategii să încurajăm copilul să devină creator de conținut

1. Dacă îi place să spună povești: Poate și copilul vostru ia o carte și începe să vă ”citească” din ea. Mulți fac asta. Tudor a început să și deseneze cărțile mai nou. Mi se pare minunat. Îl putem înregistra, edita înregistrarea și urca pe spotify sau youtube. Nu vă încurajez să fie cu fața copilului, îi puteți și explica de ce.

2. Dacă are talente de regizor: Puteți face un scenariu cu plușuri și să filmați o poveste. O montați și o urcați. Ursuleții și elefănțeii din familia voastră vor fi încântați să devină vedete online 🙂

3. Dacă are opinii pertinente și idei de împărtășit:  Se poate face un subiect din aproape orice. Am un prieten care filmează vloguri cu băiețelul lui. E super încântat de timpul ăsta tată-fiu, caută diverse microfoane și lumini, unghiuri potrivite, trag duble și tot așa. Plus că e tot timpul în contact cu ce se întâmplă pe canal.

4. Dacă vrea să îi învețe pe ceilalți copii ceva: Poate un copil iubește muzica și e talentat la chitară. Poate altul, la desen. Poate unul vrea să le spună altor copii ce important e să reciclezi pasticul. Sau despre Titanic. Cum a învățat să se dea pe bicicletă. Cred că subiectul e mai puțin important și mai mult contează mecanismul de gândire. Să învețe să fie creativ e și despre exercițiu. Credeți-mă, vă spune una care scrie povești de cinșpe ani.

5. Dacă are interese pentru programare și cod: asta e potrivit pentru copiii mai mari, deși există cursuri de robotică și pentru cei mici. Învață chestii de bază, alfabetul, cum ar veni. Gustă din cum se simte să ai puterea de a crea, de a schimba. Există și jocuri cu activități în acest sens.

Încă ceva, nu știu în ce categorie să pun. Consumând atât de mult conținut online, e important ca cei mici să rămână cu realitatea în contact. Jucați-vă cu efectele de pe instagram. Băgați viteză de redare la un clip sau slow motion. Ca să vadă copilul ce poți face dintr-un buton. E atât de important, mai ales pentru copiii de 5, 6, 7 ani.

Am filmat cu Tudor un reel la un moment dat (cred că se cheamă așa) în care el se transforma în spiderman.

Conceptul era foarte simplu: apărea copilul, punea palma pe cameră, când o retrăgea, pac, era costumat deja! Vă dați seama că noi am filmat pe etape, apoi am lipit și editat, iar rezultatul a fost uimitor pentru el. Nu îi venea să creadă ce tocmai s-a întâmplat! Că e chiar el! Arăta clipul tuturor. Am avut senzația că abia atunci i-a fost clar care e diferența între ce se poate în realitate și ce se întâmplă pe ecran.


Habar n-avem cum vor arăta cinematografele, job-urile, copiii sau metaverse-urile peste câțiva ani. Dar ceva e clar: că avem copiilor noștri o educație de dat. O minte de stimulat. Și e o luptă serioasă împotriva buruneitului cu rădăcini în canapea, care va deveni, în lipsă de altceva, hobby-ul preferat al multora.

Educația nu se va demoda niciodată. Tu ce știi să faci. Cât ești dispus să înveți. Și ce fel de om ești. Astea încap în orice bagaj, oriunde o să mergi.

Articolul anterior

Secretul dezvăluit: Rețeta de caramel sărat de la Fructos

Articolul următor

Rețeta mea de paste carbonara

2 Comentarii

  1. Vero

    Incurajator articol :). Ne poti spune cu ce aplicatie ai editat reelul cu Tudor?

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 136 queries in 0.124 s