Aventuri de Casă Nouă (2) Prima poruncă în construcții: plătești pe cineva să se ocupe, dar problemele tot tu le rezolvi

Miercuri, din concediu, după cum bine știți, îi dau mesaj constructorului: luni încep lucrările, e totul ok, e ceva la care nu ne-am gândit (mereu e ceva la care EU nu mă gândesc, fiindcă e prima casă pe care o construiesc, doh, la el e a 150-a, sper), ce mai trebuie rezolvat? Răspuns: e totul ok, stați liniștiți, faceți plajă cu burta-n sus.

(Construim pe structură metalică, vin niște piese ca la lego, iar casa e montată rapid)

Vineri după-masa, primesc telefon: Totul e ok, camionul a plecat din Oradea spre voi, dar nu poate intra în oraș și avem nevoie de un trailer mai mic, doar că nu găsim trailer. Am căutat peste tot, pe olx inclusiv. Poate aveți voi niște prieteni și cunoștințe, să faceți rost.

Să-mi cadă stelele din all inclusive, telefonul din mână și inima la genunchi. Pooooftim? ”Sigur, stai că se rezolvă. Sun imediat pe toți prietenii ăia ai mei mulți cu trailere. Trailere disponibile vineri seara pentru luni dimineața, pentru că io sunt regina trailerelor pe pământ.” Sincer, în afară de copii cu trailere de jucărie, nu cunosc pe nimeni să dețină așa ceva.

Doaaamne.

Am sunat fostul constructor, a zis că încearcă să ne ajute, n-a reușit. Noroc că ne-am împrietenit în concediu cu un dezvoltator imobiliar, care a fost amabil și ne-a dat un contact, s-a rezolvat. Adică, noi am rezolvat. Soțul meu și omul ăsta pe care-l cunoșteam de… cât e ceasul? două ore întregi, pe care nu l-am plătit niciun ban și care nu ne datora absolut nimic. Un străin ne-a ajutat!

Ieri seară, îl sună șoferul de camion pe soț, că el ajunge pe la 12 noaptea în București și n-are unde descărca. Să paralizeze al meu. De ce șoferul de camion are numărul lui de telefon? Nu se presupune că lucrurile astea erau rezolvate deja? Se și vedea petrecându-și noaptea cu acest domn și niște structuri metalice care nu încap în buzunar, vă imaginați.

Constructorul nu răspundea la telefon, montatorul a zis că el în aceste condiții de haos nu mai vine, că el montează case, nu stinge incendii. Îl înțeleg.

În această faza, bărbatu-meu avea un pic și se decompensa. Copilul mic avea febră, eu puneam subtitrări la minutul 5 de filmuleț, Tudor cerea paste, griș cu lapte și un strop de atenție de la părinții lui. Vis. Bun venit acasă, ce ne bucurăm că ne-am întors.

Sună H la șeful mare de la firma de construcții din Oradea, un fel de 112. Omul răspunde prompt, habar n-are de situație, ăf cors. Zice că rezolvă, să nu ne facem griji. Cam greu în acest punct, dar am încercat să-mi calmez soțul, asigurându-l că avem mai mare încredere în constructorul pe care îl cunoaștem de atâta timp decât în șoferul de camion.

Am trecut la minutul 6 de subtitrări, doar că domnul constructor a trimis mesaj că ne sună în jumătate de oră și rezolvă, ceea ce ne-a arătat că nu neapărat avea situația sub ceea ce am putea numi control. Acesta a fost punctul când am început și eu să mă decompensez cu căpuțul și toți nervișorii mei care încap într-un metru șaizeci după o săptămână de trei mese pe zi.

Între timp, fiindcă dezastrul se joacă pe fire epice paralele, vorbim cu constructorul anterior, care mai avea de turnat un cămin de canalizare și de tăiat niște mărăcini din curte. Cum nu s-a umblat de atâta timp pe acolo, zici că e jungla amazoniană. Acest domn, foarte senin, după ce promisese că duminică se ocupă: păi, stai, domnle, că acolo e muncă de trei zile în doi oameni. Și ce, chiar încep ăștia șantierul mâine?!

Oamenii sunt atât de obișnuiți cu minciuna, încât nu mai are nicio valoare adevărul.

Până la urmă, telefon de la constructorul din Oradea: camionul e aranjat pt mâine dimineață, puteți dormi liniștiți, ne vedem la șantier la prima oră.

Se trezește al meu înainte de prima oră, se deplasează la șantier, eu stau să scad febra și să duc la grădiniță, ajunge la șantier singur-cuc. Erau el și jungla. Păi omul cu trailerul aștepta să îi confirme constructorul de cu seară că rămâne pe dimineață, nu i-a confirmat, deci a luat altă cursă, ura și la gară.

Doamne.

Deja în punctul ăsta, soțul meu a zis de suficient de multe ori că abandonăm totul și locuim în două camere la bloc pentru tot restul vieții noastre, mergem mai des la all inclusive în concedii fabuloase, cu scară interioară și două băi, că am început să mă tem. H e simpatic cât e simpatic, dar și când se enervează. Și să-și bată cineva în asemenea hal joc de el nu cred că a mai pățit în această viață.

Până la urmă s-a rezolvat. Un pic mai tărziu, dar s-a rezolvat. Un pic mai cărunți, din jungla noastră amazoniană din București, ne-am îmbogățit cu un prieten cu trailer, care are mai mult de 5 ani. Dacă aveți nevoie, vă rezolvăm noi.

și stați prin zonă, presimt că asta nu e tot.