Nu ”alăptat” același copil, să nu ne panicăm din titlu, vă rog. Alăptat doi copii, un timp și în tandem. Pentru mine e acest articol și despre cum simt eu. Posibil să i se mai potrivească altei femei, posibil să nu, deci nu aș vrea să naștem frustrări. Dacă subiectul alăptat e sensibil pentru cineva, să plece acum or forever hold their peace.
Pagina 55 din 646
Tudor a avut colegi la grădiniță care luau meditații. La grădiniță, nenicule, 5 ani! Ca să înțelegeți cât de competitivă e treaba în București. Și nu vorbim de copii tâmpiți, vă rog să mă credeți pe cuvânt. Mai mult, nivelul de limbă germană al grupei era atât de avansat, încât și ultimul din clasă să fi fost, tot erai grozav. Dar pentru admiterea la clasa pregătitoare aveau un examen de dat. Da, examen la 5 ani, nu întrebați. Concurența era ceva de speriat, așa că bieții părinți au meditat copiii sâmbăta și duminica de la 9 dimineața din septembrie până în mai.
Când educatoarea lui Victor mi-a trimis mesaj că el a mai plâns vreo două secunde după ce-am plecat, am tastat înapoi: Vreau și eu o îmbrățișare acum.
Multe miștouri la adresa vârstei ei. Ce-i mai trebuie, frate, n-a domnit destul? Să-l mai lase și pe bietul Charles pe tron.
Septembrie, părinții sunt pregătiți de război cu mucii și tusea de la grădi. Unii sunt pe front deja, alții se pregătesc. De ce unii copii răcesc mai des și mai grav, iar alții pot linge de pe jos și n-au nicio treabă! De obicei, nu ai tăi. Nooo, ai tăi sunt ăia de care se lipește orice briză ușoară de virusel plăpândel. Din prima săptămână, ați pușcat două de stat acasă. Yey, după un concediu din care n-ai înțeles nimic, când abia așteptai să intri într-un ritm, să poți recupera la muncă din capitolul oboseală, pac, o iei de la capăt.
Sunt pe o băncuță din fața creșei, stau ciuci, cu laptop-ul în brațe. Acomodarea la creșă merge incredibil, iar eu sunt pe jumătate fericită și pe jumătate ruptă-n gură. La propriu, că ieri am mâncat un toblerone întreg și mi-am dislocat o plombă. Azi am programare la dentist, yey, fix ce-mi lipsea. Dar așa fac eu față stresului: mănânc. Nu e bine, știu. Nu mă certați, că nu de asta am nevoie acum. Mi-am cumpărat după niște pufuleți. Tot nesănătoși, dar măcar ieftini și mulți. Nu scoți plombe cu ei. Tot te simți vinovat la final, mai ales când te prind copiii ce halești, dar măcar nu mai spargi bugetul la dentist.
