Aproape 7 ani de alăptat: Nu cred că înțărcarea e soluția pentru noi

Nu ”alăptat” același copil, să nu ne panicăm din titlu, vă rog. Alăptat doi copii, un timp și în tandem. Pentru mine e acest articol și despre cum simt eu. Posibil să i se mai potrivească altei femei, posibil să nu, deci nu aș vrea să naștem frustrări. Dacă subiectul alăptat e sensibil pentru cineva, să plece acum or forever hold their peace.

În weekend aproape am leșinat de oboseală. Lumea: Înțarcă! Soțul: fă sport!

Ce nu înțelege nimeni e că o mamă care pică lată de oboseală (și pică lată nu e o metaforă de niciun fel) nu are nevoie să-i mai dai ceva de făcut. Înțărcarea e treabă grea, nenicule.

Atunci când înțarci, dacă nu o faci blând, care presupune timp, uneori săptămâni sau luni, e hard work. Multe nopți de nesomn. Alintat, legănat, împăcat. Vecini deranjați. Copil mare trezit și el, pentru că ăla mic plâns.

Posibil ca înțărcarea la trei ani să fie ”puiule, de mâine nu mai papi/ ok/somn.” Care-s șansele să pățesc eu așa? Minime, simt.

Știți de unde știu? Pentru că nu vreau, de fapt, să înțarc. Pentru că nu cred că acest alăptat e problema mea number one. Scuzați-mi franceza, un pic hiperventilez. Cred că alăptatul e ultima problemă de pe lista motivelor pentru care nu dorm.

Elena tocmai mi-a lăsat un comentariu că înțărcarea a fost începutul oboselii pentru ea. Hell, yeah. Înțeleg perfect și o cred. Fiindcă alăptatul e destul de comod. Scoți o țîță, pac. E mai complicat până și apă să-i dai. Știu asta, pentru că, de la o vreme, copilul cel mic cere apă în fiecare noapte de minimum două ori.

Dar omulețul ăsta trece chiar acum printr-o grămadă de schimbări. Creșa e cea mai importantă din viața lui. Prima desprindere de tot universul așa cum îl știa. Victor numește apartamentul nostru vechi ”să mergem la București”. Acolo e Bucureștiul pentru el, casa noastră dintâi. Fiindcă acolo sunt jucăriile lui, covorul, scărița, chiuveta, cada, totul al lui. Cum să-i iau și țîța?! Dar nu vreau.

Știți, mai am cel mult un an de alăptat. Poate doi. Și da au fost șapte, dar fără or să fie zeci. Cine a avut la sân un pui știe că nu e doar despre laptele care curge din el. E despre piele pe piele. Despre respirat din burtici. Despre căldură și palme mici care te mângâie când dorm. Să renunț la astea, pentru ce? Ca să dorm?!

Încă nu sunt acolo. Iar până ajung, vă zic regula pe care o aplic: țîța mea nu-i treaba ta :)))

Photo by Fernanda Greppe on Unsplash

Articolul anterior

Poftiți platformă de streaming pentru elevi, dar nu cu filme, ci cu lecția la mate, română, engleză (p)

Articolul următor

Acomodarea la grădiniță, ziua ”după greu vine și bucuria, îți promit”

43 Comentarii

  1. Soare

    Te citesc cu drag pentru că te simt sincer, iar de foarte multe ori mă amuz că “moare și capra vecinului”. Sunt aici pe poziții, 3 ani și un pic, aștept cuvintele magice: nu mai vreau tztzi. Altfel nu mă simt pregătita, după cum zici și tu, sa înfrunte câteva nopți și zile furtunoase. Și da, oboseala vine de la aranjatul că la puzzle al treburilor zilelor. 🤗

    • Soare, nu mai e mult. Asa ma gandesc si eu. Cel mult un an. Tot restul vietii o sa fie intarcat.

    • Ioana

      Doamne ceea ce citesc imi da putere sa alaptez si sa ma ambitionez cand oamenii din jurul meu imi spun sa intarc bebele, ca o sa doarma mai bine. Se trezeste des, dar cand ma mangaie cu manuta lui mica parca nu mai conteaza nimic ce e in jurul nostru, suntem noi si atat❤️

  2. Nikki

    Pai cine ți-a cerut socoteală? :)) Dacă simți nevoia să te explici, probabil vrei sa te convingi singura. Stomatolog fiind, cred că realizezi că sunt anumite riscuri pentru dentiție, pe care le implică suptul prelungit.

    • Oo, chiar deloc. Niciun risc. E un mit. Stomatolog fiind, ar fi rusinos sa cred diferit.

      • Silvia

        Ohhh… eu am patit.o sa zic asa, mie mi-a spus medicul stomatolog cand avea fetita 1 an ca “are demineralizare din cauza sanului” si ca ar fi bine sa intarc :))) De fapt s-a dovedit a fi din cauza lipsei de vit.D demineralizarea si uite asa am reglat-o si s-a stopat si demineralizarea si a papat din “tuţicile” ei linistita pana la 4 ani fara nici o noua problema aparuta la dinti. ❤

        • Of, nu mai pot cu dentistii astia care spun mamelor asa. Bine ca ai dres-o!

        • Mia

          Mie mi-a spus stomatologul că dacă o mai alăptez, în 6 luni rămâne fără dinți (avea 8 luni). Dar între timp mi-a zis Miruna (sărut-mâna) să alăptez liniștită mai departe. Și am mai alăptat încă un an jumate (nu chiar liniștită). Și acum, după mai bine de 4 ani de la “sfatul” neascultat al stomatologului, fetița mea are toți dinții .

  3. Elena

    Bravooo. Deci cand am inceput serviciul, parintii mei care stateau cu copilul de 2 ani si toate neamurile asa pe sustache credeau ca din cauza ca vrea tzitza e copilul asa plangacios, nu ca o vrea pe ma-sa. Le-am amintit ca primul copil intarcat la 2 ani, tot dupa ma-sa plangea cand mergeam sa-l culc pe bebe mic. Enfin, lumea vede in alaptare toate problemele si in intarcare cheia independentei mamei si coplilului. Le aminteam bunicilor cum se trezea fi mea la 4 dimineata sa le ceara lapte la 2 ani, dupa intarcare, cum stateam cu ea s-o plimb noaptea cu carutul pe afara si s-o legan de enspe mii de ori, in pauzele de alaptat coplilul mic. Horror. Pe al doilea in alaptez pana la minim 3 ani. Si ghici ce? Am plecat si la o nunta si s-a consolat cu bunica o noapte.Spor in toate! Asta cu sportul si cu felul masculin de a vedea lucrurile iar e o treaba, dar clar mamele epuizate au nevoie de odihna. Sa vi se aseze toate!

  4. Melinda

    Chiar voiam sa te intreb cum evolueaza intarcarea.Si eu alaptez de 2 ani si 10 luni si o parte din mine vrea sa renunte, o parte nu.Nu sunt obosita deloc din cauza alaptatului, ba chiar mi se pare ca imi usureaza o gramada de situatii……dar acomodarea la gradi a esuat si ……la fel, se pare ca alaptarea si atasamentul puternic ar fi problema :)))

    • Eu nu cred asta, e ceea ce zice lumea, dar eu cred ca nu vei sti niciodata cum ar fi fost altfel fix pe copilul tau. La noi la cresa sunt 6 copii inca alaptati. Acomodarea merge brici la toti. Fiindca educatoarele si sistemul sunt ok. Dar e frecvent ca atunci cand avem nevoie de vinovati, sa o dam pe alaptare. Ca mamele oricum sunt obisnuite sa se simta vinovate, nu? Fereasca. Acomodarea nu a esuat, ci doar dureaza mai mult decat ai preconizat. Cat ar trebui sa dureze? Atat cat are nevoie copilul tau. 🤗

    • Oana

      Imi pare rau ca pe langa toata incarcatura emotionala cu adaptarea mai exista si extra vinovatia asta. Eu nu cred ca exista atasament “prea puternic”, cum nu exista nici dragoste prea multa. Copiii sunt diferiti, noi suntem diferiti, situatiile sunt diferite. Curaj, o sa vina si vremuri mai bune!

  5. Elenap

    Bravo ție ca alăptezi…si ai curaj sa spui aceste lucruri pe fata,nu ca alte persoane care se prefac ca totul e doar lapte și miere…știi despre oboseala faza e ca nimeni nu se așteaptă ca mamele sa obosească vreodata…multi considera ca a avea grija de doi copii zi de zi e treaba usoara, sincer le-as da una în cap și le as zice hello trezirea tot oameni suntem si noi cu nevoi, etc…dar ma rog asa suntem noi ca nație si nu cred ca ne vom schimba….lasa-i sa zică și fa cum știi tu mai bine….si da încărcarea aduce nopți nedormite pentru mama o perioada
    :-((

  6. Ana

    Desi nu este treaba nimanui ce decizii iei si de ce, sa stii ca apreciez ca ai luat din timpul tau sa scrii despre cum te simti in ceea ce priveste alaptarea.

    • Multumesc. Am scris de mai multe ori, o sa mai scriu. Cred ca mamelor le
      Prinde bine sa vada ca mai sunt si altele care cred si simt diferit de ce zice lumea, ca sa aiba curaj sa isi asculte instinctul.

      • Anca

        Excelent articol. Bravo . Și eu am alaptat în tandem ca am născut prea repede zic eu, ce-i drept,nu mult ,nu ușor dar m-am bucurat. Diferența între fetele mele este de 2 ani și 5 luni. Da, exista presiuni dar pentru puiuții noștri trebuie sa facem orice. Pe mine mă enervau expresiile: pfui e caca,nu mai e buna țiți a lui mami, ești mare,mergi la gradinita și o sa râdă copiii de tine,de ce mai dai țiti cand manaca mâncare, oricum nu mai e bună. Cum sa iau eu țîți la un pui asa mic? Asta e balsam și pentru mine și pentru bebe. Susțin din toată inima alăptarea,ușor, ieftin și mai ales sănătos!

  7. Kimmy

    Eu l-am intarcat pe al meu copil la 2,5 ani, dupa o perioada de pregatire de 3 luni. Doar in prima noapte a plans el. In celelalte eu. Eu regret si acum, la 5 ani ai lui, ca nu l-am lasat sa se autointarce. Se trezeste tot de cate ori are chef, tot cu noi doarme, tot lipit de mama e, tot obosita sunt. Asa ca way to go, Miruna! (Nu ca ai avea nevoie de confirmari din afara). Familia ta, copiii tai, faceti ce vi se potriveste voua!

  8. Iovana

    Si totusi… e putin cam mult, 7ani. Cine spune, nu? Sigur ca e treaba ta/voastra, pare totul foarte idilic asa din ce povestesti, dar sunt si dezavantaje in alaptatul prelungit, pt copii dpdv psihologic, pt tine iata, fiziologic. Sunt atatea alte moduri in care sa ne aratam afectiunea, si atasamentul sa fie, sa ramana unul securizant, nevoie de noi au si la 20+ ani… toata viata.
    Poti fireste sa ignori parerea aceasta “nepopulara”, dar in acelasi timp poti studia si din alt punct de vedere “problema”. Iar momentul potrivit, stiu ca e nu e chiar potrivit cam niciodata.

    • Nu stiu care sunt “dezavantajele, iata” nici dpdv psihologic, nici dpdv fiziologic. Ba e fix invers, fiecare an de alaptat dupa primul ii scade mamei riscul de cancer mamar.

      • Iovana

        Dezavantajele pt tine ca mama sunt cele pe care tocmai le-ai mentionat, cu stari de epuizare pana la lipotimie, somn fragmentat, poate carente (mamele cu venit mic poate nu isi permit o alimentatie f echilibrata bogata in nutrienti etc), poate serviciul unora e mai solicitant intelectual, sau fizic. Dar, fiecare isi stie (sper!) limitele si alege in functie de ele.
        Iar pt copii… ei bine, peste 2 ani e mai mult un alint, asa extra, o mamosenie putin exagerata, eu una asa vad, un fel de a-i tine dependenti (nu ca nu ar fi si fara alaptat, cunosc… dar asta e ceva extra 🙂
        Asocierea somn-san, buba-san, disconfort-san… de la o varsta a incolo e … intr-un fel.

        • Faci presupuneri care nu sunt potrivite pentru situatia noastra, dar probabil ca proiectezi niste credinte de care ai nevoie sa tii.
          Victor adoarme ai fara san, readoarme fara san, nu cere cand se loveste etc

          • Iovana

            Ok, si atunci, in spiritul transparentei totale pe care mereu ai afisat-o si eu te admir… De ce ai alaptat atat de mult?
            Observ acest curent nou de a face o virtute din ceva care nu isi are rostul, sau nu e unul pe care eu sa il inteleg pe deplin, desi am alaptat si eu, dar mamele ce alapteaza dupa 2 ani, sunt asa, un fel de supermame si nu vad de ce…
            Nu, nu sunt frustrata, cel putin nu pe alaptare darma poti numi asa daca vrei, chiar nu inteleg, 6ani? 3ani?

  9. Ana S.

    Intarcarea la 3 ani a primului copil cam asa a fost, “ puiule, de mâine nu mai papi/ ok/somn.” (Avea inca o “asociere de somn” cu care a mai ramas vreo 2 ani). In timp am ajuns sa imi zic uneori “mai mergea un an” (in special din cauza imbolnavirilor care au devenit mai greu de gestionat). Are acum 10 ani, eu totusi nu am regrete, iar el nu are amintiri :).
    Cu al doilea copil am avut dificultati mari in alaptare, totul a fost f diferit. Are 1 an si 7 luni si ma gandesc ca e posibil sa fi trecut de jumatate deja :).

    Cu niciunul din ei nu a fost alaptatul sursa oboselii sau a altor probleme intampinate. Va doresc sa puteti sa va raspundeti usor la intrebarea “Ce am nevoie exact?” si sa aveti sprijin apoi.

  10. Daniela

    Wau!!! Cat de bine ai descris tot ce simt acum. Doar ce am venit de la lucru și ma ia soțul la rost “de ce nu înțărci copilul?” ( are 1 an și 6 luni). A început de la 1 septembrie și cresa. Nu as putea sa o fac, chiar dacă cum ai scris și tu, uneori sunt epuizata, dar cu siguranță sunt multe alte cauze, nu neapărat alăptatul. Mulțumesc frumos pentru acest articol minunat!! Începusem oarecum sa ma gândesc cum ar fi sa îl înțărc pe parcurs.

  11. Mihaela

    Eu nu am alaptat niciodata – o perioada am dat lapte muls cu completare lapte praf, apoi doar lapte praf.

    Deci e o parere de cealalta parte.

    Baietelul meu are 2 ani si 2 luni, si toti ma bat la cap sa renunt la biberon. Sa il las sa planga cateva nopti si gata. Ca e prea obositor sa ii mai dau lapte – desi mie imi e mai simplu decat consolat cu apa.

    Ca o sa ii deformeze dantura – desi apa tot cu paiul de silicon bea.

    Ca o sa ii faca rau chimicalele din laptele praf – asta in timp ce ma cearta ca sunt exagerata ca nu dau ciocolata si biscuiti umpluti din comert.

    Nu am renuntat la lapte. In primul rand pentru ca nu as indura sa planga disperat.

    Apoi pt ca bea asa putin acum. Are zile cand nu cere deloc sau zile cu 10 ml.

    Treptat, treptat renunta singur. E vreun motiv pentru care sa il oblig acum?

    • Madd

      Ar fi o legătură între laptele praf care e totuși un produs procesat și problemele dentare. La laptele matern nu, pentru că e adaptat pentru bebe etc.
      În fine, deși ideal ar fi să renunțe după 1 an de tot la biberon, cred că e dificil. V nu a ajuns la 2 ani cu el, dar am prins ferestrele de oportunitate. Când a dormit noaptea fără să se trezească să bea nu i-am mai adus lapte. L-am culcat la loc cu cantat, mângâiat etc. La fel peste zi; când nu a cerut (că deja știa unde is biberoanele) nu i-am mai dat.

      Și ceva interesant. A fost bolnav la ceva luni după. Cum nu a mâncat, am zis să îi dăm lapte cu biberonul. A băut așa câteva zile câte un pic, dar nu a cerut apoi. Încă îl avem la vedere ala, dar nu are niciun interes.

      P. S. S-ar putea sa ii fie și efectiv sete de apă noaptea. V s-a trezit o perioada vara când era super cald și nu putea adormi la loc. După ce ne-am prins că dacă nouă ne e sete sigur și lui ii e și am început să îi dăm apa s-au scurtat și trezirile. Deci poate ar merita servit cu apa prima dată și apoi cu lapte.

  12. Anca

    Excelent articol. Bravo . Și eu am alaptat în tandem ca am născut prea repede zic eu, ce-i drept,nu mult ,nu ușor dar m-am bucurat. Diferența între fetele mele este de 2 ani și 5 luni. Da, exista presiuni dar pentru puiuții noștri trebuie sa facem orice. Pe mine mă enervau expresiile: pfui e caca,nu mai e buna țiți a lui mami, ești mare,mergi la gradinita și o sa râdă copiii de tine,de ce mai dai țiti cand manaca mâncare, oricum nu mai e bună. Cum sa iau eu țîți la un pui asa mic? Asta e balsam și pentru mine și pentru bebe. Susțin din toată inima alăptarea,ușor ieftin și mai ales sănătos!

  13. Miruna

    Daca tot suntem intr-un moment de sinceritate, pot sa adaug si eu ceva? Nu mai vreau sa alăptez! Vreau sa dorm sau sa fac orice altceva. Sunt genul de mama care isi iubește copilul (1a3l) din tot sufletul dar care simte ca se poate conecta cu el intr-un milion de alte moduri in afara de alaptare. Genul de mama care nu a simtit niciodata un atasament special fata de alaptare. Mai egoista poate, care isi vrea titi pentru ea. Care vrea sa se desprinda uneori, cate putin, cand are nevoie, fara sa fie conditionata de alaptare. Care viseaza la intarcare dar asteapta ca cea mica sa fie mai pregatita pentru asta. Care e trup si suflet, oricand, pentru puiul ei, dar ca sa poata sustine asta, are nevoie sa isi ia ceva inapoi. Care are nevoie de aceasta separare ca sa poata fi o mama mai prezenta, mai asumata, mai impacata. There you go, hai ca am zis-o! La toate ni greu, dar nu la fel!😂

    • Miruna, felicitari pt sinceritate! Alaptarea e o relatie in care sunt doi. Am fost data afara de pe un grup de alaptare pt ce urmeaza sa zic: copilul tau e mare, nu mai are 2 luni, ai alaptat suficient, daca simti ca nu mai poti si nu mai vrei, opreste alaptarea. Nu e nicio problema sa faci asta. Exista un fel de breastfeeding anxiety sau nu stiu exact cum ii spune, in care femeia ajunge sa urasca alaptatul. Don’t go there.

      E perfect in regula sa te opresti. Esti o mama grozava. Sunt multe alte feluri de a te conecta cu copilul. Care e mai fericit intarcat decat cu o mama nebuna.

  14. Viorica

    Buna! Sunt proaspăt mămica și ne gândim sa facem al doilea copil cât de curând, doar ca medicul ginecolog a spus când rămân însărcinată sa întrerup alăptarea . Are vreo problema o următoare sarcina cu alăptarea? Nu pot merge in paralel? Mulțumesc pentru răspuns.

  15. Silvia R.

    Te imbratisez. Am vazut si eu comentariile cu privire la intarcare si da, cu siguranta nu asta este solutia, mai ales cand Victor trece prin atat de multe schimbari si, cu atat mai mult, ca tu nu iti doresti asta.
    Eu am intarcat deja, dar a fost alegerea mea, au fost si alti factori ce tin de sanatate care au impus exact momentul acela. Dar asta nu inseamna ca sunt mai putin obosita. Mai ales ca ambii copii au tot fost raciti /bolnavi pe durata verii, si continua sa se imbolnaveasca fie unil, fie celalalt.
    Big hug! 🤗🤗🤗

  16. Nancy

    Cat de “in your face” mi se pare articolul asta pentru cele care, cu cele mai bune intentii si gandindu-se cum sa te sfatuiasca mai bine ca te plangeai in continuu de oboseala, au vrut doar sa ajute…
    Una dintre ele fiind si eu, ma gandisem ca fiind tu mai odihnita, le va fi de ajutor si copiilor. Ma simt ca ultima proasta, ce sa zic, cum de nu mi-a trecut prin cap ca nu ai renunta niciodata la alaptat ca sa te odihnesti mai mult (adica fix ceea ce spui ca ai nevoie).
    Ce sa zic, sorry. Sau ceva.
    Deci inteleg ca de fapt dormitul e overrated.

  17. Cora

    Uneori, cand iti citesc articolele, mi se pare ca sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine, alteori nu. Uneori mi se pare ca esti prea patimasa in pareri. De alaptat prelungit nu ma pronunt, zic doar ca unii copii mici au nevoie de hrana mai des ca altii, si se vor trezi noaptea fie ptr san, fie ptr biberon. Daca am retinut ceva foarte bun de aici de pe blog, e ca daca vrea cineva sa te ajute, nu iti aduce o gaina ptr congelator, iti aduce o supa calda😄. Asta mi-a placut mult!

  18. Mia

    Mie încă mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc la înțărcat. Am alăptat 2 ani 3 luni și 2 săptămâni. Fetița mea are demineralizare de la 8 luni (alăptată exclusiv până la 6 luni, nici un strop de zahăr rafinat / miere / siropuri etc până am descoperit petele galbene de pe incisivi). Am renunțat întâi la alăptatul de noapte. Din cauza temerilor. Temeri că va rămâne fără dințișori. A fost foarte greu atunci. Am continuat cu alăptat ziua, dar nu la cerere. La program. Din cauza acelorași temeri (mi s-a recomandat pauză alimentară de 3 ore). Apoi, am profitat de faptul că nu a cerut o zi sau două, apoi nu i-am mai dat când a vrut iar. Ea a trecut repede peste asta. Eu am suferit zile, săptămâni… Deși au trecut 2 ani jumate de atunci, încă îmi pare rău că nu am alăptat mai mult.
    P.S. Are aproape 5 ani și toți dinții 🙂

  19. Rox

    Eu l-am intarcat pe al meu baiat in pandemie, cand am avut 2 saptamani de stat acasa toti. Baiatul avea 2 ani si 10 luni si era innebunit dupa titi, oriunde, oricand, iar eu nu ma grabeam. Dar in perioada aceea a vrut sa doarma cu tati si a uitat de titi. Cand si-a amintit, in miez de noapte, cateva nopti mai tarziu (o fi visat ceva si cauta consolare), nu mai era nimic. Si si-a dat si el seama de asta.
    Ce vreau sa zic? In functie de context si imprejurari, se poate si fara suferinta si plansete. Nici eu n-as fi putut sa-l las sa planga pe al meu. Radeau cei care auzeau ca inca il alaptez si intrebau daca o voi face pana il duc la scoala. :)) n-a fost cazul, desi, pe undeva, eu n-as fi zis nu :))

  20. Irina

    M-am documentat mult inainte de a ramane insarcinata legat de alaptat. Gandul de a imi atinge sanii la cerere mi se parea de neconceput. Mi se facea pielea gaina cand vedeam pe cineva alaptand. Prin asociere nu puteam sa suport acea toncaneala.

    O fosta colega de facultate m-a ajutat sa fac declickul si am alaptat 2 ani si o luna, desi am vrut sa ma opresc din momentul in care i-au iesit caninii. Ultimele 5 luni a fost o intarcare ghidata. I-am scos suptul de noapte, ca nu mai puteam.

    Apoi pe cel de dimineata.

    Apoi pe cel de seara.

    Cel de pranz a fost ultimul si cel mai greu. Ba chair dupa 4 zile de intarcat i-am dat din nou, ca am clacat de la cat a plans.

    Apoi a facut o enterocolita, si dupa patru zile in care doar a supt, orice altceva voma, s-au golit. Tragea de ele frustrata si nu mai era nimic. Doar un herpes pe un mamelon, niste mameloane gigantice si sanii mici , moi si goi.

    Sanii s-au refacut. Ea a luat biberonul timp de un an, la care a renuntat singura. Si in ziua de azi, la 6 ani, ma mai cauta si ma intreaba daca mi-a venit laptele.

    A fost o perioada necesara si comoda, desi pentru mine, din momentul in care a inceput sa manance de toate nu si-a mai avut rost.

    Cum ne giugiuleam si fara alaptat (care n-a fost niciodata de alinare, ci doar ca masa sau suplimentare de masa) am dat lupte mari pentru a lupta cu mine sa continui, desi nu mi se mai parea o chestiune de supravieture pentru ea.

    Cred ca asta a fost unul din motivele pentru care n-am mai dorit un al doilea copil. Reluatul alaptatului. Once was enough ;).

    Pfiu! I let it all out!

  21. Ana

    Să știi că pt mine sportul funcționează! Oricât de obosită sunt, dacă mă ambiționez să fac 30’ sport sunt super energică după! Nu-mi mai trebuie nicio cafea, nimic!

  22. Cristina Pupaza

    Pffff. un subiect atat de sensibil pentru mine, am alaptat primul baiat 2 ani si jumatate (înțărcare realativ ușoara sau cel putin asa imi amintesc, au trecut 4 ani de atunci)mi-a placut foarte mult sa il alaptez, însă acum simt ca nu mai pot, am gemeni de 2 ani si o luna care ar sta non stop pe mine sa suga, vreau sa ii înțarc, efectiv simt ca nu mai pot, noaptea simt ca sunt pe post de suzeta, nu stiu cum sa procedez ce sa fac cum sa fac sa nu ii fortez, sa fie o întarcare blanda…..este asa de greu, insa pentru mine alaptarea nu mai reprezinta nici placere nici conectare cu copii, simt doar o iritare si o stare o oboseala permanenta, noaptea sug probabil de 5-7 ori fiecare, deci somn…..de 10 ori minim intrerupt….

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 241 queries in 0.464 s