Multe lucruri sunt complicate când ești părinte, dar când vine vorba de miorlăit … nene, e cu totul alt nivel să îi faci față. Pentru că miorlăitul nu e o emoție, e un șantaj în sine. Un miorlăit e mai mult decât doar o nemulțumire. E combinată cu o lene, o cerință combinată cu un ordin, când îmi dai ceva de făcut și vrei să rămânem prieteni. Un miorlăit nu e plânsul ăla de oboseală pe care-l recunoști de la distanță.
Pagina 44 din 646
Rezultatul e bun, ca să nu citiți asta cu vreun fel de nod în gât. L-am făcut degeaba, dar ce bine că l-am făcut. Adică, sigur că n-am făcut degeaba un RMN, dar acum știu că puteam să nu-l fac, fiindcă nu s-a văzut pe el nimic nou. Ceea ce îmi și doream.
Dacă m-ai fi întrebat acum 15 ani cum îmi imaginez sărbătorile cu familia mea nouă, ți-aș fi arătat poza asta. Cu bucle, botoșei și pijamale. Tudor râde sub inimioara care-i ascunde fața. Victor se bucură de două mandarine. Mamă-sa le face poze.
Pe hol plouă, într-o dimineață ne-am găsit toate gecile și ghetele leoarcă. De atunci, ne-am mutat holul în sufragerie. Care e și bucătărie. Doar că e atât de mică, încât frigiderul e pe terasa unde plouă. Și nu e încălzire. Adică ea există, doar că nu face față. Pentru că ciuciu izolație termică. Ce vorbim, nici de ploaie nu te apără. Deci când ieși să îți iei laptele pentru cafea, treci prin frig și baltă.
Pe patul de moarte, un tată i-a spus fiului său:
Tot timpul cât am lucrat în garsonieră, am tremurat și-am înghețat. O vreme nu mergeau prizele, așa că nu puteam porni caloriferul electric. În altă vreme nu curgea apă caldă, așa că făceam duș cu apă rece. Toată vara am stat fără aer condiționat, fiindcă era arsă priza.
