Povestea inspirațională despre un ceas vechi și valoare, la 15 ani de blog

Pe patul de moarte, un tată i-a spus fiului său:

„Am acest ceas de la bunicul tău. Are aproape 200 de ani. Înainte să ți-l dau, vreau să te duci la magazinul de bijuterii și să spui că vreau să-l vând. Vezi câți bani ar da pe el.”

Fiul a făcut întocmai. S-a dus la magazinul de bijuterii, s-a întors la tatăl său și a spus: „Mi-au oferit 100 de dolari pe ceas, pentru că este așa vechi.”

Tatăl a spus: „Ei bine, încearcă la casa de amanet.”

Fiul s-a dus cu acest ceas la casa de amanet, s-a întors la tatăl său și a spus: „Casa de amanet a oferit doar 20 de dolari pentru că are o zgârietură”.

Tatăl a spus: ”Hm. Acum du-te și la muzeu, să le arăți acest ceas.”

Fiul s-a gândit că tată-său era sărit de pe fix, dar voia să îi îndeplinească ultima dorință. Așa că a mers la muzeu.

Când s-a întors, i-a spus tatălui său: „Curatorul de muzeu a oferit 375.000 de dolari pentru ca această piesă foarte rară să fie inclusă în prețioasa lor colecție de antichități.”

Tatăl a răspuns:

„Am vrut să-ți arăt cum locul potrivit te va pune în valoare corect. În locul nepotrivit, o să te enervezi că nu ești apreciat. Nu sta niciodată acolo, unde nu ți se vede valoarea sau nu te simți apreciat.”

Am citit această poveste aici și mi-a plăcut mult, că am vrut s-o împărtășesc.

Cât e de important să nu-i lași pe alții să-ți spună ce valoare ai. Nici pe părinții tăi, nici pe bărbații din viața ta, nici măcar pe soțul tău. Nici pe copiii tăi. Cu atât mai puțin pe șefii tăi.

Când lucram la revista ELLE, șefa mea mi-a urat să ajung să scriu la fel de bine ca un anumit editor senior. ”Voi ajunge să scriu mult mai bine decât ea”, mi-am zis.

Când am lăsat totul și-am plecat în străinătate după un băiat care mi-a sucit mințile, mi-am zis: ”Merit să-mi dau șansa de a fi împreună cu el”. Astăzi îi port numele în buletin și, în brațe, doi copii.

Când eram studentă în Cluj și mă târam să aflu la ce mă pricep și cine aș putea fi, mi-am zis: ”Mă duc unde simt că pot străluci”. Așa că m-am mutat la București, l-am cunoscut imediat pe băiatul de mai sus (culmea, că tot în Cluj) și, hello, noroc în viața mea.

Poți scrie și fără să faci jurnalism. Yep, asta am și făcut!
Poți ajuta oamenii și fără să le scoți dinți. Că bine zici.
Poți fi o mamă bună și în 2 camere la bloc. Chiar sunt.
Te poți simți frumoasă și după două sarcini la activ.
Poți arăta la 30 ani mult mai bine decât la 15. Rock n roll.
Poți citi cărți și după ce școala s-a terminat.

Ceea ce am și făcut. Sadoveanu, rest in peace. Lumea să ne sufle de praf.

Fiindcă singurul om căruia merită să lupți să-i dovedești c-a avut dreptate ești tu.

foto ședință foto Crăciun Vadim Bondar

 

Articolul anterior

Mama ar fi trebuit să mă învețe că egoismul e o calitate

Articolul următor

Anul în care n-am împodobit brad de Crăciun

16 Comentarii

  1. Roxana

    La multi ani, pentru blog!! Stiu ca pe 29 este ziua lui, dar nu am apucat sa scriu!!
    Iti doresc sanatate multa, sa te pot citi multi ani de acum inainte!

  2. Silvia R.

    La multi ani, Miruna! Sa dea Domnul sa fii pana la adanci batraneti ceea ce vrei sa fii. Te imbratisez cu drag si iti multumesc ca existi, asa cum esti!

  3. Deea

    In contradicție cu ce ai scris acum câteva zile, de tinerii care au ales să se lase de studii. 🙂

  4. We rock.
    Azi mă minunam de clișeele care ne umplu inimile de bucurie: românii care au succes, după definiția unanim acceptata, sunt aia care au dovedit în străinătate, care au primit validare din exterior. Un premiu internațional, un mare salariu, o diplomă, bani.
    Știi ce, most of the real rockstars nu face ceva super sexy, nu ies in evidenta, they just make the world go round.
    La multi ani!

    • La mulți ani! Așa e, dar tu știi că avem nevoie de știri. Și să ne bucurăm de cele cu exemple bune, că de tip viol și bătăi avem destule.

  5. Dana

    La multi ani!
    15 ANI de blog si mai putin de 10 urari de la cititori.
    Oare nu te irosesti si tu? Sau iti supra-estimezi valoarea?

    • mulțumesc că le-ai numărat. Să știi că eu mă bucur de fiecare, fiindcă oamenii nu sunt numere. Ne-am învățat să măsurăm succesul în like-uri, de ce? oare aprecierea unui singur om, fiecărui om nu mai contează? Să știi că eu niciodată nu m-am vândut pe trafic, deși sunt sus de tot în topul bloggerilor pe țară.

      Ce se întâmplă însă e că tot mai puțini oameni comentează pe blog și tot mai mulți pe facebook. Deși blogul are un avantaj major față de orice platformă: anonimitatea. Aici poți zice orice, că nu e notificată soacră-ta.

      Revenind, eu mă bucur de fiecare. Poate încerci și tu, viața e ceva mai frumoasă.

  6. Foarte frumos articolul, ca intotdeauna. ”Degeaba esti valoros, daca nu esti la locul potrivit”- fiecare dintre noi ar trebui sa retina bine esenta acestui citat. De nenumarate ori in viata mea am avut impresia ca nu sunt la locul potrivit. Uneori am avut puterea sa-mi schimb destinul, alteori m-am lasat dusa de val, dar de fiecare data cand am lasat lucrurile sa curga fara sa constientizez ce se intampla, mi-a parut rau mai tarziu, pentru ca am pierdut timp pretios. Trebuie sa fim prezenti in viata noastra si trebuie sa fim constienti de valoarea pe care o avem. Acest lucru nu ti-l spune nimeni din jurul tau, asta trebuie sa stii TU.
    La multi ani pentru blog ! Felicitari pentru activitate ! Eu sunt o cititoare si un fan nou, abia anul acesta m-am alaturat grupului de cititoare care te urmaresc. Multa sanatatea si realizari in continuare eu te voi urmari cu drag.
    Semneaza : o alta blonda, ardeleanca si vorbitoare de limba germana.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 164 queries in 0.488 s