Dacă m-ai fi întrebat acum 15 ani cum îmi imaginez sărbătorile cu familia mea nouă, ți-aș fi arătat poza asta. Cu bucle, botoșei și pijamale. Tudor râde sub inimioara care-i ascunde fața. Victor se bucură de două mandarine. Mamă-sa le face poze.
Și se minunează.
Nu contează UNDE suntem. Contează CU CINE. Avem ghetuțe? Avem. Mandarine? Fiecare a primit câte două. Dar Bucurie? Cât cuprinde.
La 4 dimineața, s-a ridicat în fund și a strigat (v-am zis că nu avem nici draperii în spectaculosul nostru apartament în chinuire): Mami, a venit moșul!!!
Nu ce îți dorești să auzi la 4 dimineața. De fapt, la ora aia nu îți dorești să auzi nici cum sforăie bărbatul.
Dar știți ce îmi venea să zic: Și ce dacă? Să deschidem cadouri! Noroc că a adormit la loc până s-au plimbat impulsurile electrice pe axonii mei. Și le-am desfăcut de dimineață.
Când mirosea a cafea și a emoție în casă. Când copiii erau mici și călduți, cu năsucuri rotunde și priviri curioase ca în desene animate. Ca-n filmele americane. Ca-n pozele pe care ți le dorești cu mulți ani înainte să le primești.
Credeți. Și aveți răbdare.
Visele se împlinesc.
Să fie la toată lumea care-și dorește bucle, botoșei și pijamale.
Anca Radulescu
Si la noi a fost bucurie mare in aceasta dimineata.
Micul dejun a fost format din suc si ciocolata :)), chiar si cainele cred ca a furat niste ciocolata….
Miruna
Ce caine cuminte si norocos ❤️