”Modelul britanic de educație te pune în niște situații în care trebuie să iei niște decizii. La început, cu supravegherea unui senior, dar, cu timpul, tu ești acolo și trebuie să iei decizia. Asta te maturizează foarte repede. Una e când stai și observi, alta e când e responsabilitatea ta.” – Dr. Horațiu Ioani, neurochirurg, într-un interviu pentru Trinitas TV
Pagina 43 din 646
E 6 dimineața, toți dorm, eu scriu. Pe masă ard 3 lumânări din coronița de Advent, una mai mare decât cealaltă, ca o scară a apropierii de Crăciun. Iubesc tradițiile de Crăciun. Dar unele ne și enervează, să vedem dacă bifăm la fel:
1. ”Spune și tu, Gigele, o poezie”
Cum, dar te mai duci la medicul cutare, după câte ai tras?
O, dar bineînțeles. Nu e ca și cum mi-a dat medicul rețetă: ”poftim, o complicație.”
De câte ori scriu sau distribui un articol despre magia Crăciunului, apare câte un Grinch. Grinch e un personaj care urăște Crăciunul fără să-și explice de ce. Care se ascunde sub iubirea de adevăr și acționează ca un pompier, care vrea să te salveze din incediul prostiei de a crede în ceva care nu există în mod clar.
Prima mea relație autentică din liceu a fost cu ei. O gașcă de băieți, în care eram singura fată. Eu. Zâmbesc și când scriu. Un schwab, un ungur și un sas. Nu 100% așa, dar aproximativ corect. Ei erau prieteni din internat, nu știu cum de m-au adoptat.
