Cum, dar te mai duci la medicul cutare, după câte ai tras?
O, dar bineînțeles. Nu e ca și cum mi-a dat medicul rețetă: ”poftim, o complicație.”
Sigur că am avut și eu îndoieli, dar nu e medicul de vină că am făcut infecție. Că am avut evoluție atipică. Nici că sunt un caz special, cum nu a mai văzut multe.
Sunt și eu medic și e interesantă experiența de cealaltă parte a fileului. Tind să mă temperez, să nu exagerez, am și greșit într-o situație, când nu am anunțat medicul la vreme. Am crezut că sunt bine, să nu deranjez, că-i vineri. N-am fost, dar cu mintea de pe urmă toți suntem deștepții lumii.
Și eu aș avea nevoie de vinovați în povestea asta. Doar că nu am totuși patru clase, știu că responsabilitatea sănătății mele e la mine în mână. Știu ce înseamnă statistici. Ele nu sunt o promisiune, nu oferă garanție. Poți pica de o parte sau de alta. Sigur că primești ghidare, dar vindecarea nu vine dintr-o baghetă magică.
La ultima consultație, medicul mi-a zis că vede semne de îmbunătățire. Că organismul știe singur ce are de făcut să se vindece, eu să-i dau organismului ce are nevoie.
Și mi s-a părut cel mai bun sfat primit în ultima vreme.
Nu, nu e niciun medic de vină că eu am pățit cutare. Și când mintea mea se răzbună și pune întrebări, îi răspund cu argumente. Îi amintesc că am fost și eu acolo, când s-a decis una și ailaltă. Cu informațiile de atunci, așa am crezut împreună că e cel mai bine. Nu m-a legat nimeni de masă, stați, doamnă, că vă facem noi o problemă mai mare!
Iar forumurile medicale m-au înnebunit. Pe bune. Pentru că acolo sunt niște povești de groază. Căci numai cine stă cu o durere sau cu o boală și caută soluții scrie. Dar, cumva, nici nu te poți abține. Cine e bine-mers iese afară, merge la iarbă verde, se întâlnește cu prietenii. Nu scrie pe forumuri că nu-l mai doare.
Happy stories only.
M-am hrănit cu povestea mamei mele, care a insistat pe vindecare. Care mi-a amintit cum după o operație a ei, a stat în concediu acasă două luni de zile. În interior vindecarea durează. Așa zice mama. Respectă asta acum și nu mai tragi pe urmă.
Alte povești fericite tot de la ea au venit ca inspirație. Are și soțul meu câteva, unde tot ce a făcut diferența a fost respectul pacientului pentru boală și vindecare. Fără grabă, cu multă răbdare. Perseverența e un efort mai mare decât o operație. Să ai grijă de tine câte puțin în fiecare zi e infinit mai complicat decât să stai să te taie.
Dar e ceva de învățat de la fiecare.
-O, ați născut natural după cezariană? m-a întrebat și sprâncenele lui s-au ridicat a uimire.
-Nu sunt o găină, domnule doctor. Sunt o femeie puternică. O să-mi dovedesc asta încă o dată.
Eu nu mi-am irosit nicio clipă energia dând vina pe medici. Am irosit-o pe forumuri, daaaaa, ce prostie! Pe un grup de facebook a scris un domn de cinci ori pe zi înainte de operația lui, a întrebat pe toată lumea, mesaje private, a pus poză cu clinica în dimineața respectivă. Asta era acum 5 săptămâni exacte. De atunci, nimic. Tot întreabă lumea ce mai face, pauză. Probabil și-a făcut un cont exclusiv pentru problema asta și acum e bine, nu mai are interes să povestească. E la iarbă verde cu prietenii, sper să-i tihnească 🙂
Roxana
Draga Miruna,
Iti doresc refacere usoara. Acum mi-am amintit ca cel mai bun sfat pe care l-am primit inainte sa nasc (de la o colega de serviciu), a fost sa nu intru pe forumuri. Ulterior am inteles motivul.
Miruna
Să știi că mie forumurile mi-au întârziat prezentarea la medic, fiindcă la ce am citit acolo, mi se păreau normale durerile mele. nu erau.
Mulțumesc!
Andreia
In final mai aud pe cineva vorbind despre problema celor care dispar de pe forumuri cand nu mai au nimic!
Am vazut totusi si cateva cazuri izolate care au continuat sa scrie si dupa ce si-au rezolvat problema de sanatate pentru a-i incuraja si indruma pe altii.
Oare pentru toata lumea a fost 2022 un an asa ciudat pentru sanatate? 🙁
Miruna
Nu pentru toată lumea, pentru tinereii ca noi doar 😛
Diana
Pe mine mă enervează faptul ca mereu complicatiile apar seara sau in weekend. Si oricum o dai nu-i bine, ca daca suni medicul, parca nu era chiar asa grav și l-ai deranjat degeaba. Daca stai pana luni, se agravează si era bine sa fi sunat mai repede. Karma is a bitch
Miruna
da, fix așa se întâmplă. Păzea că vin Crăciunul și revelionul
Suzana
Bună! În primul rând, felicitări pentru articol.
Da, în anumite cazuri forumurile mai mult strică decât să ajute. Și da informarea până la un anumit punct este benefică, pentru că poate deschide mintea (atât a medicului, cât și a pacientului). Dar cred că pe lângă răbdare în procesul de vindecare, te ajută mult și intuiția (o să știi mai mereu dacă ești sau nu, pe drumul cel bun) și setarea că indiferent de ce se întâmplă acum (doare, e mai rău ca înainte etc), sigur va fi bine mâine. Eu am avut “curajul” să mă uit la operația (pericardoctomie) suferită după 2 luni, pentru că atunci am simțit că pot face asta și voiam să înțeleg mai bine prin ce am trecut. Iar complicațiile care pot apărea, nu sunt datorită medicului sau statisticii, sunt pentru că organismul fiecăruia este unic, deci reacționăm unic la ce ni se întâmplă și administrează ca tratament.
Miruna
exact. pacienții au nevoie să simtă că aparțină, că sunt înțeleși, dar nu de familie, ci de cei ca ei, care au trecut prin fix aceleași chestii. Doar că e dificil să disociezi efectele bune de cele rele ale unui astfel de grup. Pe pielea mea. Multă sănătate