E 6 dimineața, toți dorm, eu scriu. Pe masă ard 3 lumânări din coronița de Advent, una mai mare decât cealaltă, ca o scară a apropierii de Crăciun. Iubesc tradițiile de Crăciun. Dar unele ne și enervează, să vedem dacă bifăm la fel:
Pagina 43 din 646
Cum, dar te mai duci la medicul cutare, după câte ai tras?
O, dar bineînțeles. Nu e ca și cum mi-a dat medicul rețetă: ”poftim, o complicație.”
De câte ori scriu sau distribui un articol despre magia Crăciunului, apare câte un Grinch. Grinch e un personaj care urăște Crăciunul fără să-și explice de ce. Care se ascunde sub iubirea de adevăr și acționează ca un pompier, care vrea să te salveze din incediul prostiei de a crede în ceva care nu există în mod clar.
Prima mea relație autentică din liceu a fost cu ei. O gașcă de băieți, în care eram singura fată. Eu. Zâmbesc și când scriu. Un schwab, un ungur și un sas. Nu 100% așa, dar aproximativ corect. Ei erau prieteni din internat, nu știu cum de m-au adoptat.
Unul dintre cele mai mari pericole ale vremurilor noastre e lenea de gândit. Pur și simplu, avem atâtea instrumente, link-uri și aplicații, încât singurul lucru care ne rămâne de făcut e să respirăm. Nu, că?
