Ieri, de exemplu, am alunecat, cu el în brațe, și am căzut peste pragul termopanului dintre sufragerie și balcon. Un vis, ce să mai. Ca să nu se lovească puiul, am pus mâna mea peste prag, de sunt sigură ca aș fi rupt-o, dacă n-ar fi sărit soțul să ne prindă pe amândoi. Părinții au acest pilot automat.
M-am oprit din frecat încărcătorul periuței de dinți. Știți cum se jegoșesc unele locuri străine oricărei menajere din lume, nu că eu aș mai avea așa ceva. De asta m-am apucat să frec și să mă întreb cum mama soarelui termina ea curățenia uneori și-n două ore. Dar, mă rog. Probabil nu era legată sentimental de fiecare colț de mobilă sărit și nici de fiecare chitanță de la întreținere. Iunie, ah, asta a fost luna cu ziua mea. Ce tort bun am mâncat atunci. Sau Uite, decembrie anul trecut! Cel mai gras Adventskalender de până acum. Plus că mi l-a dat Horațiu și pe al lui, ca în fiecare an, de altfel. Că el trăiește cu impresia că nu îi place ciocolata și nu era să-l contrazic tocmai atunci. Mda, vă rog să nu-mi psihanalizați faptul că toate amintirile sunt legate, într-un fel sau altul, de ceva bun de mâncat.
Prima dată, când mi s-a întâmplat o amețeală, toată lumea era convinsă că sunt gravidă. Doar eu știam că e altceva. V-am povestit mai demult că am avut niște probleme de sănătate strâns legate de oboseală, acum vreau să vă spun ce s-a întâmplat, cum le-am rezolvat, ca să nu pățiți și dv așa ceva.
-Am o relație extraordinară cu fiica mea. Am fost prima care-a știut că a rămas însărcinată la 16 ani.
Fiindcă sarcinile neplanificate la adolescente fix asta înseamnă: o relație extraordinară cu mama lor.
-Suntem cei mai buni prieteni eu și fiul meu de 17 ani. Nu mă minte niciodată, nu bea și nu fumează.
Yeah, right.
Tot din cartea Aventurile noastre în căutare de casă în București, s-au întâmplat următoarele.
Încă mai am biroul. E la bunica, în cămăruța mică. Ceea ce știu că-i pleonasm, dar așa îi zice, bine? Are clebăre pe ușă. Cu Brenda din Beverly Hills, îmbrăcată în alb. Mi s-a părut că dă bine pe lemnul maroniu. Ceea ce a fost atât de corect, încât nici că s-a mai dat jos, iar mama nu tocmai a apreciat. Până și clebărele erau serioase pe vremea mea.
