M-am oprit din frecat încărcătorul periuței de dinți. Știți cum se jegoșesc unele locuri străine oricărei menajere din lume, nu că eu aș mai avea așa ceva. De asta m-am apucat să frec și să mă întreb cum mama soarelui termina ea curățenia uneori și-n două ore. Dar, mă rog. Probabil nu era legată sentimental de fiecare colț de mobilă sărit și nici de fiecare chitanță de la întreținere. Iunie, ah, asta a fost luna cu ziua mea. Ce tort bun am mâncat atunci. Sau Uite, decembrie anul trecut! Cel mai gras Adventskalender de până acum. Plus că mi l-a dat Horațiu și pe al lui, ca în fiecare an, de altfel. Că el trăiește cu impresia că nu îi place ciocolata și nu era să-l contrazic tocmai atunci. Mda, vă rog să nu-mi psihanalizați faptul că toate amintirile sunt legate, într-un fel sau altul, de ceva bun de mâncat.
Deci am început să frec și m-am oprit. Să vin repede să pun două cuvinte pe hârtie. Mi-a fost dor de sunetul tastelor sub degete de om grăbit. Am fost plecați în concediu două săptămâni întregi toți trei și a fost minunat. Asta voiam și nu știam cum să vă spun.
Că, n-a fost sfântă zi din acest concediu, în care copilul să doarmă dimineața mai mult de 7.30. În prima zi, s-a trezit la 6. Și am văzut un răsărit spectaculos pe Dunăre, unde nici nu credeam că se fabrică așa ceva.
Că a fost o deconectare cum cred că merităm cu toții, mai des. Că viața adevărată e departe de internet, ca atunci când tu ești obișnuit cu roșii de la magazin și vine bunica ta cu ele din grădină. Și că timpul e cel mai frumos împreună. Chiar dacă te cerți. Chiar dacă te trezești cu noaptea-n cap. Chiar dacă faci crize de nervi, când n-ai nici 3 ani sunt de înțeles, când ai 32 și un copil mic sunt la fel de înțeles. Când îți bei cafeaua pe plajă și ignori nisipul dintre dinți. Când apa îți inundă castelul și te bucuri fiindcă poți imediat ridica altul în loc.
Drumul cuiva mic, cu pielicica goală și-o pălărie cu boruri largi pe cap, trăgând o găletușă colorată spre mare, în mâna dreapta. În urma lui, doi părinți, dintre care unul, iubirea vieții mele.
Știți cât de minunat poate fi să-i dai o hamsie prăjită unei pisici comunitare și ușor supraponderale? M-am încărcat atât de bine în acest concediu, încât am ajuns acasă și m-am apucat de frecat.
Vă puteți lăsa imaginația să zburde. Am făcut curat și în dulapuri, ca să vedeți că e adevărat.
Gabriela F.
Ma bucur pt amintirile frumoase… Și eu… Și noi un pic de Dunăre anul asta… Pentru prima data 😊
Miruna
și cum a fost, v-a plăcut? Țânțarii?
Bunica cu bundita
Cele mai frumoase cadouri sunt amintirile !!!!Oare cine a scris asta ???Mare adevăr !!!
Diana Preda
Are apa din deltă darul ăsta, să spele cele rele din sistem( cel nervos, adică). Mă bucur că ați petrecut frumos și v-ați relaxat, aștept tips&tricks despre cum l-ati tinut pe cel mic safe departe de apă.
Ela
Ce bucurie ca si voua v-a priit concediul in trei. Si la noi a fost primul concediu, in iunie ce-i drept, in care eu am observat pentru prima data tot ce misca in jurul meu, inclusiv furnicile. Scarambeii, fluturii si soparlele au fost atractia. Aaaa…era sa uit de croasante ;). Miss u Miru-Miru! Ma apuc de frecat de pe acum daca trageti o vizita pe la noi, ca de 8 luni nu mai am menajera si am capatat experienta ;).
Gabriela
Ahaaa, concediul e de vină ca m-am apucat eu să frec ușile din casă.
o femeie
Sa va fie de bine vara si sa va ramana amintirile in suflet si vitamina D in sange pt mult timp.
Si la noi a fost minunat, inca nu s-au sedimentat toate sa pot scrie un rezumat dar voi scrie 🙂
Simo
Stiam eu cat de bun e concediul la casa omului :))