Învelitoare, Fram și ore de mate – pregătirea pentru școală, pe vremea mea (P)

învelitoare, fram, ore mate, școală miruna ioani

Încă mai am biroul. E la bunica, în cămăruța mică. Ceea ce știu că-i pleonasm, dar așa îi zice, bine? Are clebăre pe ușă. Cu Brenda din Beverly Hills, îmbrăcată în alb. Mi s-a părut că dă bine pe lemnul maroniu. Ceea ce a fost atât de corect, încât nici că s-a mai dat jos, iar mama nu tocmai a apreciat. Până și clebărele erau serioase pe vremea mea.

Îmi amintesc întunericul care ținea 3 luni de vară în acest birou. Că nimeni nu-l deschidea. Poate doar mama să mai șteargă câte ceva. Până când, septembrie bătea la ușă. Mai știți cum era? Ziua se făcea mai mică, trebuia să intri în casă la 8, nu la 10 și ceva. Îți luai câte o hăinuță, că seara se făcea frig, încălzirea globală încă nu ne ataca. Într-o zi, te trezeai că-ți zice mama să te gândești câte caiete ai vrea. Așa începea.

Un alt an școlar în viața ta.

Și, adevărul e că, deși elevilor nu le plăcea la școală, prin definiție, și n-ar fi recunoscut în veci așa ceva, cu toții ne bucuram că începe. Măcar un pic, nu-i așa? Bine, dorul ăsta ne trecea cam fix după pauza mare, când, treaba lui, fiecare ce făcea. Pentru mine, septembrie era mai puternic decât o primăvară, era adevăratul început de ceva.

Întâi făceam o listă, în funcție de orarul anului trecut. Apoi mergeam la librăria de la Cedonia cu cei câțiva lei pe care mama mi-i dădea. Îi puteam cheltui pe toți, dar provocarea era să mă întorc totuși cu un rest. Două caiete de română, unul de școală și altul de curat. Caiete de casă n-am avut niciodată, nu le suportam. Mi se părea oricum stupid numărul mare kilograme în ghiozdan pe care le aveam de cărat. Trei caiete la mate, că anul ăsta precis voi lucra suplimentar. Ba da, anul ăsta voi face două probleme pe zi, ce o fi așa de greu? Trebuie doar să mă organizez. Și o să citesc și lista de lecturi suplimentare, nu numai rezumatul lui ”Fram, Ursul Polar”. (Habar n-aveam, la faza asta, că urmează clipe mai grele când crești, gen Moromeții și Ion. L-aș fi iubit pe Fram.) Învelitoare de cărți și un penar. Da, știu, învelitoarele astea care arată toate la fel, de te mai întrebi de ce cărțile au coperți. Dar mai știți cum miroseau? Așa, a plastic ieftin și curat. Cum, dacă nu erai atent, te și tăiai în marginile lor. Unele aveau și semn de carte, asta era o șmecherie cu șurub. Sau îți mai putea face mama învelitoare din hârtie de împachetat, deși asta mi se părea o improvizație destul de greu de gestionat. De exemplu, dacă îți pica gemul de pe pâine pe caiet. Ce te făceai? Niciodată n-am suportat urme de ceașcă de cafea pe hârtii sau mâzgălelile cu gem. Cu plasticul, te scoteai.

Și etichete pentru lipit numele tău. De parcă i-ar fi trebuit altcuiva un caiet plin cu adunări și scăderi. Dar, mă rog. Îmi era greu să aleg între etichetele cu linii oblice albastre și linii oblice roșii. Cam la fel de urâte erau. Și să nu vă imaginați autocolante, cu balonașe sau fluturași. Pe vremea mea, bunii mei, dragii mei, etichetele se îndoiau și se strecurau într-un buzunar de plastic transparent, aflat întotdeauna pe poziție central superioară pe coperta oricărei învelitori. Trebuia să aștepți două minute sau să sufli, dacă te grăbeai, după ce îți scriai numele cu litere mari. Deși, la fel se mânjau și literele mici. Miruna – Petra Siminel, Limba Română, clasa a III-a B.

Pe primele, le greșeai. E ca după revelion, când se schimbă din 2017 în 2018 și mâna ta nu e obișnuită cu noul an. Așa și clasele, la elevi. Mereu socoteam două etichete în plus, fiindcă mereu le greșeam.

Apoi, aveam nevoie de pantofiori noi. Ghetuțe, ca să fim preciși. Diminutivele sunt parte din peisaj. Mereu trebuia să merg să îi cer bani tatei pentru acest demers, fiindcă el niciodată nu venea cu noi. Aveam niște emoții, de zici că mă tăiai. Tata niciodată nu mi-a refuzat nimic, la modul general, întotdeauna m-a lăsat unde am vrut, mi-a dat bani când am cerut, dar eu tot purcelul care merge la tăiat eram.

-Câți bani vrei?

Știam că asta e singura întrebare a lui. Nu voiam nici mulți, nici puțini, voiam doar să mi-i dea și să încheiem această discuție stânjenitoare despre bani. De mică, mi se părea că îi parazitez pe părinții mei și îmi doream să câștig și eu mai repede ceva. În facultate, am suferit mult când vedeam că alți colegi de liceu, care făceau facultăți care le permiteau un job, se auto-întrețineau, iar eu așteptam să-mi bage mama banii pe card.

-Nu știu, ar trebui să îmi ajungă – să zicem 200 de lei.

Iar el îmi dădea trei. Sute de lei. Apoi mergeam pe centru cu mama, sau la Dumbrava, că alte magazine-n Sibiu nu erau. Probam vreo zece mii de ghetuțe pentru copii, toate mă băteau în vârf, iar mama făcea bătături de la papucii ei. Până la urmă, alegeam perechea cea mai puțin chinuitoare, concluzionam că au greșit ăștia când mi-au fabricat degetele și unul a crescut mai mult decât ceilalți 4 frați ai lui. Aceeași poveste până-n ziua de azi, deși sunt mândră de familia mea de degete de la picioare și nu aș vrea să vă imaginați că al doilea e răscrescut. Ba dimpotrivă, sunt ca un nai frumos aranjate, ar trebui să port sandale mai mult. Doar că, toamna, nu prea se poate.

Astăzi, verile încep mai devreme și se termină mai târziu, copiii nu mai vor să scrie pe caiete, ci să butoneze pe tablete. Habar n-am dacă mai există învelitoare, Fram și ore de mate. Voi știți ceva?

Am scris acest articol, inspirată de noua colecție ”Back to school” de la Pepco. M-am dus pe-acolo, să văd cum ”miroase”.

Mi-e dor de anii mei de școală, deși n-aș fi crezut că ajung să spun așa ceva, dar sunt și curioasă cum e să mergi la școală în anul două mii și ceva.

Mai avem fani de Fulger McQueen? :))

scrie ”girl power”

fața mea la vederea unui caiet de mate… după foarte mulți ani

via GIPHY

p.s. Vedeți că e un concurs fain pe facebook la ei, cu premiu o excursie la Disneyland. Fiți însă isteți și puneți poze cu spatele copiilor, nu cu fața 😉

credit foto Andreea Mira

Articolul anterior

3 semne de mârlănie din partea unui restaurant

Articolul următor

Unde vine apa îți faci barcă, nu casă pe pământ

41 Comentarii

  1. Gabriela F.

    Îmi place rochița ta…mult!!!

    5+
    • O am din facultate!!! :))))))))))))))))))))
      A găsit-o mama întâmplător :)))
      mulțumeeeesc!

      3+
      • Gabriela F.

        Și Fram… Vai cât am plâns la Fram… Și lecturile obligatorii… Le citeam toate mai puțin poeziile… Alea nu mi.au plăcut… Iar învelitori… Oare doar eu aveam etichete scrise de mama?

        0
  2. Andreea D

    Așa ce-mi place cum scrii. Mi s-a făcut dor de școală tot citind aici la tine de învelitoare și etichete.
    P.S. Mi-a plăcut mult și rochia ta, arătai ca o școlăriță în ea! 🙂

    1+
  3. Ionescu Diana

    Fram ar fi pacat sa nu mai existe. Eu asa am ajuns sa-mi numesc catelul.
    Si copilul tot din literatura mioritica e inspirat, Catrina lu’ Moromete 🙂

    1+
  4. Andreea

    Mamăăă, învelitoarele de plastic!!! Aveam unele albastre, că din alea se găseau 🙂 Le-ai prins și tu? Și da, mai avem fani Fulger McQueen, bine că știu de unde să-l iau 🙂

    0
  5. Adina Maria

    Ce nostalgii mi-ai trezit. Cu cata migala inveleam caietele si le etichetam. Si ce frumos aratau ele asa la început de an.
    Pana ma apuca plictiseala la vreo ora si mă apucam sa desenez pe coperta de plastic 😒

    0
  6. selena

    deci areti chiar ca o scolarita!!! n-ai zice ca esti mamica. ce inaltime ai?

    0
  7. Madalina

    Ce ce amintiri tu Petra! Nici nu stii ce drag mi-e sa citesc Petra Siminel 🙂 faine produsele de la Pepco, imi place mai ales tricoul cu fata portocalie.
    ps: acum sper doar sa n-am si eu cosmaruri. la mine sunt despre bacul la mate.

    0
  8. zina7

    Ce frumos ai scris!MI s-o facut si mie dor de scoala!!! Eu de prin 15 august incepeam sa ma ” plictisesc ” de vacanta si vroiam sa inceapa scoala deja. Probabil era si din cauza ca de la tara fiind toamna incepea munca in camp si trebuia sa contribuii si eu asa ca preferam sa merg cateva ore pe zi sa ma ” relaxez” la scoala. Dar imi aduc aminte ca deabia asteptam sa merg cu mama la librarie sa imi aleg rechizotele penteu mine si fratii mei. Cumparam mereu de la tipografiei ca acolo erai cele.mai ieftine.

    0
  9. Am retrait tot ce ai scris. Numai ca eu am crescut la bunici si nu ceream bani de ghetute, venea mama sa ma ia de o aripa si ma ducea la Romarta Copiilor.

    1+
  10. d

    Esti frumoasa si arati f bine:-)

    0
  11. Steluta

    Ce dor de scoala! In 2019 se fac 10 ani de cand am terminat liceul 😦

    Ai mei ne tineau pe mine si pe sorela la tara la bunici pana pe 13-14septembrie si cand ajungeam acasa gaseam totul cumparat: caiete, coperti aka invelitori, etichete, penar, pixuri…nu prea ne lasau sa participam la activitatile de cumparare 😕 Dar mi era cel mai dor de casa, de patul meu, de papusi, de totul din camera mea si a surorii ptr ca eu si ea stateam de pe 16 iun pana la inceputul scolii la bunici. Aveam nevoie de 1 luna sa ma reobisnuiesc cu prezenta alor mei, cu ap nostru iar. Era un sentiment ciudatel, ce i drept. Iar prima zi de scoala era cea mai temuta ptr ca nu eram asa sociabila, dar o aveam pe sorela cu care am impartit clasa si banca pana la liceu cand eu m am dus la filologie si ea la mate😀 Woa, de cand nu ma mai gandisem la amintirile astea! 😏

    2+
      • Steluta

        Nope, nu suntem gemene, insa mici fiind semanam foarte tare una cu cealalta poate si ptr ca ai mei ne imbracau la fel :)) Sorela este cu 1 an si un pic mai mare, dar eu sunt mai inalta :))

        Ne-au dat impreuna la gradinita si la scoala si ne-a prins bine 🙂 Pe mine m-au dat la scoala la 6 ani jumate si pe ea la 7 ani jumate :)) Imi amintesc si acum cum povestea mama ca eu adormeam pe banca si invatatoarea ii spunea sa ma retraga de la scoala si sa ma aduca la anul, cand voi fi maricica 🙂

        0
  12. Ce-i ăla caiet de casă? Înțeleg de școală și de curat, eu le ziceam de clasă (sau maculator) și de teme, dar de casă? Mor de curioasă.

    Of, ce dor mi-ai făcut de perioada aia. Acum îmi mai cumpăr din când în când agende în care nu scriu (m-a terminat tehnologia asta, inclusiv listele de cumpărături am început să le țin în Google Keep), doar de dragul mirosului ăluia de caiet nou. La birou ce-mi mai iau notițe pe un caiet, că altfel…

    Ah, tocmai mi-am amintit de zilele în care mă ducea mama să-mi cumpere uniformă din aia albastră, cu șorțuleț. O dată îi era atâta de rău, că a rugat-o pe vânzătoare să mă îmbrace, în timp ce ea aproape leșinase pe un scaun, pentru că nu aveam când să mai venim în altă zi, că deja erau pe terminate uniformele. Ehe, ce vremuri.

    P.S. Ai puțintică răbdare, curând vei afla cum e să mergi la școală prin anii două mii și ceva, numai că din altă perspectivă 🙂

    0
    • De casa, adica de ciorna. Aveam colegi cu caiete de casa, unde treceau tema mai intai, rezolvau probleme etc, iar in caietul de teme doar le copiau frumos 😉

      1+
  13. Ioana

    Tocmai am avut un deja vu legat de învelitorile din plastic și mirosul lor. Plus tăieturile de la margini. Magic!
    Mai pune curiozitatea de a vedea manualele din anul nou, pe vremea mea încă primeam de la clasa dinainte, folosite, unele mai mâzgălite, altele impecabile. Și așteptam repartizarea, făcută de învățătoare în funcție de note …
    Și microsul de lipici, acela la borcan, alb, gros, cu lingurița mică atașată în compartiment separat. Unic!
    Și cuvântul ”penicanol”, încă mă fascinează :))

    1+
    • Penicum??!!
      Daaa, cartile deja scrise! Norocosii le nimereau si cu exercitiile rezolvate 😉

      2+
      • Ioana

        Da, ce bune erau exercițiile rezolvate.
        Penicanol=lipici lichid, asemănător cu aracetul.
        Termen introdus la grădiniță și folosit de învățătoare în ciclul primar. 🙂

        0
  14. Andreea L.

    Si noua ne plac produsele de la pepco( mie si fetitei mele de 11 ani)..doar ca hainele lor cele mai frumoase sunt doar pana la 10 ani..cu animalute, cu ponei, cu sirene.. fetita mea ar mai sa copilareasca…si nu gaseste haine..toate ii sunt mici..oare pe ce criterii se stabilesc desenele tricourilor..de ex?

    0
  15. Ce frumos ai povestit!

    Eu pe fiica mea am pregatit-o de scoala din vara, cand ne-au dat lista de necesare pt anul viitor, verificat ce haine mai sunt si le-am spalat/impachetat (nu mai iau nimic ca are cu ce 🙂 ) asa ca acum sunt in verva si pregatesc copii de scoala defavorizati. Am deja 14 rucsace si mi-am facut rost de un garaj sa jonglez cu 3 cutii de incaltaminte ca asa le aranjeaza Dumnezeu de bine ca am cumparat incaltaminte mai ieftina decat am gasit vreodata, si am mai primit si 2 cutii de la cunostinta si 3 de hainutze de la altele si zeci de pixuri si sute de creioane si carioci asa ca verific si ascutz si triez.
    Asa ca daca aveti un exces, ganditi-va ca sunt copii la tara care vor la scoala dar nu au incaltaminte si nici macar un pix.

    2+
  16. Andreea Iorga

    Wow…cate amintiri frumoase! Arati minunat in rochita asta ( imi pare ca i se potriveste diminutivul)…parca esti in pauza mare:)

    0
  17. Ce este un clebăr? :)))
    Ești megapretty, rochiță, atitudine, tot 😀
    Dor de școală? Hmmnuuu. :))

    1+
  18. Alina

    Eu acum o saptamana am retrait toate amintirile astea. :))
    Am cumparat si echipat ghiozdane pentru copiii defavorizati si am avut o lista luuuunga. Astazi am primit si poze ca au ajuns la copii toate cele. 🙂
    Am luat si invelitori transparente, si etichete c-am zis c-or avea nevoie. Doar ca am gasit doar din astea care se lipesc, invelitorile nu au loc special de bagat eticheta.
    Si am avut si eu cosmaruri in noaptea cand am cumparat toate cele, doar ca am avut cu testele de dinainte de capacitate, cand am sustinut proba la mate apoi am plecat in Franta la schimb de experienta si acolo am aflat ca am luat 5. :))) am fost suparata 2 saptamani din cauza asta :)) la capacitate insa am luat 9. La mate. 😁

    1+

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 206 queries in 0.582 s