Cacofonie intenționat lăsată în titlu, un fel de dublu rahat.
Ieri am întrebat pe story înainte să merg la o petrecere, dacă să-mi iau pantofi aurii sau negri. O doamnă mi-a trimis mesaj că pantofii sunt geniali, dar pantalonii stau prost și bluza e kitsch.
După care am făcut un reel, în care am scris și răspunsul meu către ea:
Tudor a stat ieri acasa cu un deranjament mic la burtica, e totul bine acum, multumim. Sigur ca mi-a fost dat peste cap programul meu important, dar mai mult am simtit recunostinta ca pot fi acolo pentru el. In momente ca asta stii.
Am avut câteva discuții în ultima vreme despre ce urmează după. Nu după moarte, ci după acest moment. Pentru ce ne pregătim? Ce vrem să trăim?
Am spart vraja textului din titlu. Aud tot mai multe femei destul de oneste să recunoască asta. Sunt alegeri, ar zice mama. Nu există corect sau greșit, există ce te face pe tine mai fericită.
”Anul trecut pe vremea asta, eram în burnout, jobul îmi mânca ficații și voiam să schimb ceva. După prima întâlnire Sisterhood am mers direct la serviciul nou. Pentru prima oară făceam ce îmi zicea sufletul meu. Pe urmă am avut curaj. Mi-am dat demisia și azi doar asta fac. Ba am ajuns și să câștig mai mulți bani decât câștigam din jobul inițial. Nu îmi vine să cred!”
Asta mi-a povestit L. sâmbătă cu lacrimi în ochi.
Vă salut de cealaltă parte, my friends. După ce toată viața am fost o fată, acum mă identific mai mult cu o mamă de băiat. De fapt, de doi. Să vă explic.
