A patra luna din viata noastra in patru a fost cea mai grea pentru mine. Nu stiu de ce scriu despre crize mereu retroactiv, probabil ca nu sint intotdeauna sigura ca le vom depasi cu bine.
Pagina 183 din 647
Cam oriunde apar cu cel puțin un copil, cineva se minunează: că sunt frumoși,’destepti, drăgălași. Precis ați pățit. Da, știu, toți copiii sunt așa. Dar asta nu-i o scuză.
Ieri, într-o cafenea. Victor, la pieptul meu, zâmbea. E un copil tare vesel, râde și numai să te uiți la el. Chelnerița, simpatică și ea. Am ajuns la povești de “și câte kilograme are”, “am și eu o nepoată care”, de știu și kilogramele, și istoricul medical al nepoatei. Nicio problemă, până când a simțit nevoia să îl atingă pe bebeluș pe mână stângă.
Ați observat că trăim fiecare zi ca și când abia așteptăm să se termine? Ca și când abia așteptăm să culcăm copilul, să punem vasele la spălat, să terminăm serialul, să ajungem la ultima pagină din roman. Parcă abia așteptăm să vină seara, weekend-ul, de parcă viața ar fi despre final.
Copilul tău se trezește noaptea? Al meu doarme blană de la 2 luni.
Soțul tău nu se implică? Al meu dă cu aspiratorul și face de mâncare în același timp!
Ce cură de slăbire ții? Am și eu nevoie, dar de una să mă îngraș.
Dorm întrerupt de aproape 4 peste 6 ani de zile, cu o pauză scurtă anul trecut, după ce fiul meu cel mare a încetat să se mai trezească noaptea și până cel mic din burtă a început să-mi apese pe vezica urinară.
Caut foarte mult să înțeleg. Trecem printr-o grămadă de schimbări, uneori e minunat, alteori e foarte greu. Dacă eu aș fi avut un frate mai mic, mi s-ar fi rupt inima-n două, precis. Și după ce mi-aș fi dat seama că inimile nu se pot rupe de-adevăratelea atunci când dor, probabil aș fi început să țip. Mai tare și mai des. Să spun NU mai obraznic și mai îndrăzneț. Să dau din picioare și din mâini. Să mă trezesc plângând din orice. Să mă port de parcă-i urăsc pe toți. Să mă urc pe pereți. Să lovesc.
