Toți patru în bucătăria noastră de la bloc, nu știu ce vorbeam și mă lovește soțul cu o întrebare: când îi cad dinții fiului cel mare. Peste un an-doi, nu cred că trei, a venit răspunsul din gura dentistului care încă zace în mine, răspuns care s-a simțit ca un pumn la ficatul mamei care nu prea zace, dar există în fiecare bucățică din mine.
În weekend-ul în care Anglia a plecat din Europa, am povestit cu Mirela Retegan de ce ne-am întors în România.
Știu că e moda asta cu mâncatul sănătos, totul natural și să fugim de chimie ca știți-voi-cine de tămâie. Doar că lucrurile nu stau chiar așa, adesea ele sunt mai degrabă complicate, oricât ne-am dori noi să fie simple. Mâncatul sănătos e bun, doar că nu-i destul.
Să nu aibă oamenii un șoc când te văd live e o treabă în zilele noastre. S-au inventat filtre la poze, photoshop la clipuri, fond de ten și iluminator-pudră pentru față-n față, dar cam astea-s limitele din ziua de azi. Nu poți ieși grasă până la Mega și să-ți tragi filtrul de sirenă ca pe palton.
Vreau să vă povestesc ceva ce nu pot să vă povestesc. Dar e important să știți. Pentru că era să ratez ceva enorm. Era să trec razant pe lângă, ca atunci când ți-au ieșit numerele la loto, dar ai băgat biletul, cu blugii, la spălat.
