De când Tudor are acces la ecrane, mi-am dat seama că sunt o ipocrită. Îi vorbesc lui despre cât sunt de nocive, despre cum îl agită, îl anesteziază, în timp ce eu nu-mi iau mintea de-acolo.
Pagina 122 din 645
La mine a fost simplu, că mi-am dorit copil cam de pe la 10 ani. Nu cred c-am evoluat prea mult de la vârsta aia nici acum.
Problema era să am cu cine. Adică, n-ați înțeles, la cum eram eu de extrovertită, nu cred că tata își făcea griji că nu știu folosi un prezervativ. Nu eram urâtă, doar speriată. Visam la Făt Frumos și stăteam mult pe net.
N-am terminat cu vacanța. A fost așa bine la all inclusive în Sunny Beach, că de fiecare dată când pun o oală pe plită, mă gândesc acolo.
Încă n-am terminat cartea. Vă spun asta, fiindcă o citesc așa cum mesteci încet o prăjitură care-ți merge la suflet și vrei să te bucuri de toată savoarea. Mai am câteva, foarte puține pagini.
-Mami, am mâncat destul?
Și atunci m-a pocnit, prieteni, fix în creștetul capului. A fost ca o palmă de trezire la realitate.
Într-o seară în tabăra din care tocmai ne-am întors, am ieșit și eu la petrecerea părinților. Soțul a rămas cu copiii, așa că altă mămică mi-a oferit un pahar cu vin. ”Nu beau alcool.” ”Dar ce bei?” – E dialogul clasic.
