Într-o seară în tabăra din care tocmai ne-am întors, am ieșit și eu la petrecerea părinților. Soțul a rămas cu copiii, așa că altă mămică mi-a oferit un pahar cu vin. ”Nu beau alcool.” ”Dar ce bei?” – E dialogul clasic.
Aș bea o ciocolată caldă, am zis eu și toți au râs. Așa cum ai râde de o mamă scăpată de acasă la o petrecere de oameni mari, care își dorește o … ciocolată caldă. Eram în mijlocul pădurii, vă dați seama, nu sunt sigură nici că existau sucuri acidulate aici, dar aveam țuică și vin, și pijamale pe sub haine. Unui tătic i s-o fi făcut milă, că s-a oferit să mă ajute: ”Mă duc să întreb, poate găsesc și îți aduc.”
La care, o altă tipă prezentă la conversație și prietenă cu mine de ceva timp, care n-ar da zahăr nici celui mai aprig dușman, răspunde ca un reflex când îți tragi mâna de pe o oală încinsă:
Dar de ce i-ai face așa ceva?
Am râs amândouă, știind-o pe ea. Sigur că are dreptate. Zahărul nu e nici necesar și nici sănătos. Nu ăsta procesat. Nu ăsta din plic. Nu ăsta rafinat.
Și atunci, altcineva a întrebat-o cum a reușit să facă schimbarea spre o alimentație sănătoasă. De tot. Adică, fără excepții că ”azi avem tort la masă”, ”mâine e ziua de Crăciun”.
De tot. De chiar, adică.
”M-am schimbat când m-am întrebat cum vreau să îmbătrânesc.”
S-a lipit cumva de mine.
Simt o schimbare aproape, dar vin diverse contramișcări și opun rezistență. Cititul mă ajută. Vreau să învăț tot ce se poate din orice situație. E o teribilă provocare în momentul acesta.
Aveți grijă de voi. Îmi imaginez că atunci când schimbarea e deja făcută, pe masă rămâne cu adevărat o singură opțiune: Să te iubești atât de mult, încât să vrei să îmbătrânești cu tine.
Elena
Sunt si torturi fara zahar, oho si ce bune. Fac deserturi indulcite cu curmale ft putin dulci si ce bune imi ies. La orezul cu lapte nu punem niciun indulcitor.Mai scapam in ciocolata neagra sau Lindt, uneori mananc compulsiv inghetata(rar) dar in rest suntem okish. Primul pas e ca ai ajuns sa constientizezi. Faza tare cu zaharul, cica o intamplare adevarata este ca in USA era un mare antrenor de sport care de 20 de ani nu manca zahar. Intr-o zi, i s-a facut rau la sala de sport si o ambulanta a venit. I-au dat glucoza si cica a murit. Nu stiu daca e adevarat, dar lumea zice sa reducem, bine oricum cred ca e ft greu sa excluzi total(mai ales in situatia noastra cu copii, nu ca s-ar duce ei la magazin sa cumpere, dar ” Mamele care nu respira, mananca(carbs si sweets as adauga)”, remember?
rox
“I-au dat glucoza si cica a murit”
Pai o fi murit omul de atac de cord sau vreun atac cerebral, asta nu inseamna ca glucoza i-a facut felul. :)))
Violeta
Da, zaharul in organism e mai daunator decit drogurile. Cu cat mai putin, cu atat mai bine. Si eu l-am redus drastic, numai in cafea nu reusesc 😒
rox
Doamne fereste, doar ca gluma sa fie valabil ce ai spus.
Zaharul nu da dependenta, in ciuda maniei proletare cu care e infierat in ultimii ani.
Andreea
Sa știți ca și zaharul da dependență!
Cristiana
Violeta, sunt multe feluri de droguri, lasa totusi zaharul la locul lui, ala ascuns in coltul clasei pe coji de nuca bio :), mai daunator decat drogurile si dependenta de droguri nu e, hai sa nu picam in extreme periculoase. Daca stam sa supra-analizam orice lucru, tot daunator este. Daca vrei sa iti pui zahar in cafea, pune-ti zahar in cafea. Te asigur, fara sa stiu, desigur, tot istoricul tau medical, dar te asigur ca nu e asa daunator ca drogurile.
Josephine
Cred ca Violeta se refera la faptul ca zaharul este un produs folosit de toti in exces si zilnic, ale carui efecte negative sunt mereu subestimate. Sunt studii stiintifice care arata cum zaharul rafinat chiar da dependenta si face sa creasca tumorile din corp. Ceea ce e nociv si consumi zilnic iti face cel mai mare rau, iar daca nu credeti ca da dependenta, incercati o saptamana-doua fara zahar! Veti vedea ca sunt adevarate simptome de sevraj. Lucrul bun e ca daca rezisti, nici nu-ti va mai “cere” organismul pe viitor.
Eu am fost fortata sa renunt la zahar (plus sa fiu vegetariana din cauza alergiilor copiilor mei alaptati) din cauza unor probleme de sanatate si descoperisem dulciuri raw facute in casa de care ne bucuram toti si ne mergea bine asa. Insa copiii au fost treptat coplesiti cu dulciuri nesanatoase oferite de familia extinsa si straini, in timp ce eu traiam cu nostalgia prajiturilor cu lactate si tona de zahar cu care crescusem. Anul trecut mi-am dat in petec si am mancat tot ce fusese tabu timp de vreo 10 ani.. Intotdeauna ma mira lipsa de satisfactie reala obtinuta si starea de rau aparuta imediat dupa consum. Inca trag ponoasele pt acel desfrau culinar 😛
Cristiana
Pai putem sa discutam in detaliu toate studiile disponibile (ma rog, nu chiar pe toate, destule, ca o viata avem 🙂 ), Josephine, mai ales mama tuturor studiilor referitoare la “dependenta” de zahar (soriceii care au fost comparati la cocaina vs. zahar si au ales zaharul DUPA ce au fost infometati 2 zile), miturile, folclorul etc. Cumva insa mie mi se pare ca nu acesta este de fapt subiectul articolului, cred ca s-a luat ad literam, dar eu am perceput totul ca o metafora, nu ca un curs de metabolism, dar poate am inteles eu gresit.
Deci nu cred ca e, oricum, locul, sa facem fiziologie si fiziopatologie si, din contra, mi se pare ca efectele zaharului rafinat sunt efectiv demonizate, nu subestimate, in general, mai ales in comunitatea de mamici. Despre dulciurile “raw” cu sapte miliarde de grame de curmale deshidratate, o bomba pentru pancreas mai rar se discuta pericolele. E un subiect vast, imposibil de acoperit in niste comentarii si de niste amatori ca noi.
Insa ideea era ca desi intelegem la ce se refera comentariul Violetei, putem sa incercam sa avem un pic mai mult proprietatea termenilor, din respect pentru persoanele care au cu adevarat probleme cu drogurile, care au trecut prin sevraj, de dramele lor etc. Cred ca nu e ok sa zicem cu asa multa lejeritate “zaharul e mai rau ca drogurile”. Arata ignoranta privind niste drame (poate citesc aici persoane in recuperare, spre exemplu) si foarte mult privilegiu.
Asta e opinia mea, fiecare sa creada, sa se informeze si sa faca ce vrea, ce i se potriveste si ce poate, bineinteles, cu ideea permanenta de a ne fi bine si sanatosi, fara extreme mult mai periculoase decat o cana de ciocolata calda intr-o seara faina.
Josephine
Stiu ca nu zaharul e subiectul articolului, dar dupa cum ai observat, toata lumea despre asta a comentat.
Eu voi alege mereu sa demonizez zaharul, mai ales dupa ce am vazut cum copiii mei nu aveau nicio carie pana la 7-8 ani si s-au procopsit cu cel putin 2 in anul cand au inceput sa consume. Inainte mancau “miliardele de grame” de curmale fara efecte adverse aparente si culmea ca stiau sa se opreasca din mancat si nu le cereau compulsiv, cum fac cu zaharul.
Iar despre dependenta de droguri..stiu cum se manifesta, din pacate am avut un caz in familia extinsa. Ghici ce: si persoana aceea a renuntat la zahar :)).
Pana una-alta, cred ca avem dreptul sa folosim si o metafora.
Cristiana
Dar nu ti s-a luat nici un drept, Josephine, serios. Nici tie nici “sectei” anti-zahar. (Sper ca si metafora mea e apreciata).
Eu nu am cenzurat sau condamnat, nu sunt in masura, doar am subliniat niste lucruri, dar uit ca e grea comunicarea, mai ales cu hipoglicemici.
Cristiana
p.s. si ma refer mai ales la mine cu gluma cu hipoglicemia. am o boala care se joaca mereu cu glicemia mea si mie imi place zaharul 🙂
Zina7
și …nu ai băut ciocolata caldă ? renunți la inghețată? eu am incercat sa renunț la zahăr si am reușit sa mă abțin …o zi 😖. In concediu când nu am nimic de făcut reușesc dar la servici in nici un caz. Când ies de multe ori de la o intervenție ce a durat poate 3-4 ore in care am stat cu haine de plumb pe mine si stiu că intru la urmatoarea care poate mai dureaza tot atât am nevoie de zahăr. Dulcele îmi dă energie si mă relaxează 😣😥😘
rox
Mie mi se pare exagerare sincer.
Nu stiu cum se face ca, de fiecare data cand cunosc cate un om care respinge reflex orice cantitate de zahar sau este preocupat constant ca ce baga in gura sa fie sanatos sau “organic”, constat ca este no fun to have around. De fapt chestia asta este boala – ortorexie.
Cris
Zaharul imi da neliniste si palpitatii, deci nu am in casa decat xylitol in pudra de spalat pe dinti. Nu sunt impotriva zaharului in general, imi ascult doar organismul, care nu prea cere dulce. Iar daca cere, primeste ciocolata cat sa-i satisfaca nevoia, ceea ce se intampla destul de rar. Mirosul de dulce imi provoaca greata, mai ales cand vine vorba de o prajitura proaspat scoasa din cuptor, indiferent ce indulcitor contine. La chestii gen curmale, smochine, stafide, mi se ridica parul pe mine de groaza. Ani de zile nu am pus gura pe inghetata. Prefer sorbét-ul facut in casa din fructe congelate.
Nu exista un concept general valabil, fiecare face cum simte, in functie de constitutie si preferinte.
Cristiana
Mie cel mai mult si mai mult imi place poza aleasa pentru articolul acesta. E faina de tot.
Mia
Am citit articolul exact când l-ai publicat. Mi-a rămas în minte. Apoi am recitit după câteva luni. Apoi am ales să nu mai consum zahăr. “De azi” – Ziua de Crăciun :). Și au trecut 7 luni. Și e atât de bine!!! Mâncam ciocolată zilnic. De mai multe ori pe zi. Cantitate mare. A fost greu în decembrie și ianuarie. Sărbători, zile de naștere, plin de prăjituri delicioase peste tot. Apoi a devenit ușor. În tot timpul ăsta am gustat jumate de lingură din prăjitura copilului și 2 pătrățele de ciocolată într-o zi grea. Voi mai mânca tort în decembrie, la ziua copilului :). Mulțumesc mult, Miruna!