Sigur că am și nebunii pe care cheltui bani. Nu vă imaginați că sunt un Hagi Tudose sau ceva. Am învățat despre mine să nu mă mai judec nici retroactiv, nici să nu mai fac predicții legate de ce va fi. Atunci așa am gândit și simțit, mâine poate mă voi răzgândi.
Ostatici în trafic: 250 km făcuți în 9 ore, cu doi copii mici
Duminică la 1.30 fix făceam cu mâna alor mei în Sibiu. Porneam spre București fără să știm ce ne aștepta pe șosea.
Vorbeam cu o prietenă și zicea că, la ei, e mai greu cu bunicii decât numai cu copiii. Că au încercat, n-a mers, știe că tot o să fie greu, dar un greu mai suportabil nițel.
Astăzi o să fiu superficială. Vreau să mă gândesc la unghii frumoase și rochii elegante. Să-mi fac programare la coafor. Să mă dau cu ruj. Doaaaamne, toată vara nu m-am dat cu ruj. Mi s-a terminat fondul de ten și-am zis că-s prea babă să-mi cumpăr altul.
Dar cred că m-am răzgândit.
De când Tudor are acces la ecrane, mi-am dat seama că sunt o ipocrită. Îi vorbesc lui despre cât sunt de nocive, despre cum îl agită, îl anesteziază, în timp ce eu nu-mi iau mintea de-acolo.
La mine a fost simplu, că mi-am dorit copil cam de pe la 10 ani. Nu cred c-am evoluat prea mult de la vârsta aia nici acum.
Problema era să am cu cine. Adică, n-ați înțeles, la cum eram eu de extrovertită, nu cred că tata își făcea griji că nu știu folosi un prezervativ. Nu eram urâtă, doar speriată. Visam la Făt Frumos și stăteam mult pe net.
