Cum a fost vacanța noastră all inclusive la Sunny Beach cu doi copii mici (p)

N-am terminat cu vacanța. A fost așa bine la all inclusive în Sunny Beach, că de fiecare dată când pun o oală pe plită, mă gândesc acolo.

Știți ce-am pățit în prima zi acasă? Am uitat să-i dăm copilului mic de mâncare. Până seara! Nu știam de ce e așa nefericit bietul și plânge încontinuu. Credeam că e supărat și vrea înapoi la mare.

A fost atât de bine să găsești mâncare gata făcută de altcineva în fiecare zi, de trei ori pe zi! Toate mamele din lume înțeleg asta.

Era o vreme când credeam că vacanțele all inclusive sunt pentru burtoși. (Eu eram Miss Aventură pe atunci, cu odihna în oase și cearcăne văzute doar pe la alții, niciodată în oglindă).

După treijde ani și doi copii, le bifez pe toate: am și burtică, și cearcăne, și oboseală cât cuprinde. M-am maturizat repede și am decis că o vacanță all inclusive e fix, dar fix ce îmi trebuie!

Atât de tare am marșat pe all inclusive ăsta, că l-am făcut full-option, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Adică am luat și bunicii cu noi în vacanță. O să scriu și despre experiența asta separat, promit, că merită.

Admir enorm pe cei care își petrec vacanța pe litoral în țară. Noi am încercat acest sport 3 ani la rând și ne-am cam lămurit cum stă treaba.

Vom reveni cu drag și deschidere, atunci când o să vuiască internetul ce bine e la români la mare! Până atunci însă, știu o grămadă de locuri mai ieftine decât Mamaia, cum ar fi Zanzibar, Seychelles și Maldive.

Am mai zis de ce ne place Bulgaria:

1. fiindcă e aproape (am făcut 5 ore cu mașina din București, cu o singură oprire, yey!)
2. fiindcă e plaja curată
3. fiindcă e ieftin și all inclusive

Părinții mei au avut două șocuri în acest concediu: ce au putut face bulgarii cu turismul și cât sunt de zgârcită.

Nu mi-a trebuit nici măcar pălărie nouă și nu înțeleg de ce m-au pus s-o arunc pe cea veche.

Bine, am aruncat-o doar când celălalt zgârcit aproape la fel de mare ca mine, adică bărbatu-meu, a decretat că pălăria a devenit o armă albă, posibil foarte periculoasă pentru integritatea corporală a familiei noastre. Îi ieșea o sârmă, na. De parcă nu s-ar fi putut repara, Doamne!

Dar să revenim la finanțe.

Pentru mine, cât costă cântărește greu la cât de mult îmi place o chestie. Sunt foarte puține lucruri pe care aș plăti mai mulți bani decât costă. Și întotdeauna, după un proces minuțios de analiză cu pro și contra.

Acum, e foarte mișto la all inclusive. Noi avem câteva experiențe în sistemul ăsta. Cele mai recente sunt la hotel Evrika Beach. Am stat acolo al doilea an consecutiv și ne bate gândul să mai dăm o fugă în august. Însă numai dacă prindem loc în cameră premium și asta vă recomand și vouă.

Diferența de bani pentru premium chiar contează. Am făcut o analiză pro și contra rapidă, puteți avea încredere în mine.

Dacă vreți detalii despre hotel, vă invit să vedeți clipul ăsta. E făcut în a treia noastră zi acolo, la final de iunie-început de iulie.

Ce s-a schimbat după facerea lui a fost ocuparea hotelului. S-a aglomerat. În ultimele două seri am așteptat înainte să intrăm la cină până s-au eliberat mese. Nu am așteptat mult, vreo 10 minute, dar voiam doar să știți despre asta.

Între timp, mi-a scris cineva care e chiar acum acolo, că au dat drumul unui restaurant nou, în care nu am fost, în alt corp, în A. Probabil, accesul la restaurantul pe care îl vedeți în clip a rămas doar pentru cei de la premium. Nu știu cum e în restaurantul din corp A, că nu am fost niciodată. Am auzit însă că e cald și destul de aglomerat la ora asta.

Tot ce ați văzut la mine e din corp D, noi am avut un apartament premium family.

Anul acesta am avut noroc să primim unul pe colț, în cea mai apropiată poziție de mare:

Poza asta e de pe balconul nostru. Practic, doar treci strada și ești pe plajă.

Nu vă zic cum se vedea luna…

Iar cât copiii încă dormeau, eu ieșeam să fac asta:

sau asta

și cel mai mult îmi plăcea asta

S-au bucurat de balcon și copiii, care se văd aici pe jumătate. Luau loc acolo în fiecare după-masă. ”Să am un timp și numai eu cu Victor”, am încheiat citatul din frățiorul cel mare.

Din păcate, răsăritul nu se vede, fiindcă soarele apare din stânga de după niște dealuri, nu ”din mare”. Știu asta doar pentru că l-a așteptat într-o dimineață tata, în timp ce eu mă întorceam de pe o parte pe alta 🙂

Cameră premium, vedere spre aqua park

Am primit poze de la alte cititoare de pe balconul lor și toată lumea a fost încântată. Să nu credeți că insist pe premium degeaba.

Aceste două poze sunt de la Oana (mulțumesc!), care mi le-a trimis din cele două seri după plecarea noastră. Ca să-mi facă dor să mă pot întoarce 🙂 E practic vederea spre aqua park din același corp D, dar pe parte opusă. Acolo au avut ei apartament și le-a plăcut tare. Nu e cu vedere la mare, dar e cu apus superb de soare.

Apa mării a fost caldă și bună ca pizza de la Victor din mână. Ne-am bălăcit și ne-am jucat cu mingea, și mi s-a făcut foame din aia pe care doar apa ți-o poate face.

Cred că eram printre ultimii care plecau de pe plajă, atât era de bună și vremea, de îngăduitoare.

Vă rog să observați aici că Tudor are un măr în mână. Posibil să fi fost acea dată când a mâncat și altceva în afară de pizza 🙂

Plaja e curată. Sunt doi băieți care adună mizerii tot timpul și încep să aibă ce aduna, din păcate. Nu știu de ce turiștii lasă gunoaie.

Apa a fost cu alge în trei zile. Vă rog să le observați pe malul mării. Băieții se ocupau să le strângă de pe plajă și nu au fost deranjante. Din păcate însă în apă nu aveau ce să le facă și mie nu-mi plăcea de ele, chiar dacă soțul Mihaelei mi-a zis că sunt fițoasă 🙂

Dar anul ăsta, am stat mult mai puțin la piscină decât anul trecut. Nisipul a avut ceva magic sau posibil ca bunicii să-l fi prezentat astfel, dar s-au jucat băieții noștri chiar și o oră întreagă.

Dacă vreți să rezervați acum la hotel Evrika Beach, vă rog să aveți în vedere următoarele:

-mergeți la premium. E ok și la standard, însă nu e ce ați văzut la mine. Dacă nu găsiți camere premium libere, aș zice să căutați în altă parte. Click aici pentru simulare la hotel Evrika.

(Reducerile noi:

33% reducere intre 24.07 – 01.08 / pana la 30.07
20% reducere intre 02.08 – 24.08 / pana la 30.07
23% reducere intre 29.08 – 30.09 / pana la 23.07

Au eliberat camere. Aveau niste camere rezervate britanicilor. Din cauza situatiei lor in context COVID, nu mai sunt acceptati in Bulgaria. Asadar, au elberat camerele.)

-Vă las alt link tot de la Travelplanner pentru alte hoteluri. Au cele mai bune oferte, căutați-le pe cele cu aqua park.

-o să găsiți aglomerație. Dar asta e foarte posibil să găsiți cam oriunde în august.

-nu vă așteptați la măsuri anti-covid stricte. Vă amintesc că în Bulgaria se intră la liber, fără test covid, fără certificat de vaccinare.

-la masă e autoservire. Restaurantul impune să folosim mască și mănuși de unică folosință înăuntru, dar nu vă imaginați că stă cineva lângă tine cu bățul, să se asigure că totul merge strună.

-mâncarea e proaspătă și aduc mereu platouri cu alta nouă. Dacă e ceva de care sunt sigură, aia e că mâncarea e consumată, nu e reciclată. Tot timpul găsești ceva de băut și de mâncare: fructe, legume, pizza, paste, salate, înghețată.

Într-o seară, am făcut acest schimb de poze cu Elena, altă cititoare, fiecare de pe balconul ei, după ce au adormit copiii.

A apărut luna, sper că nu dormi, i-am scris repede.

Sunt pe balcon. O văd, a venit răspunsul și poza:

(de la ea)

(de la mine)

Și vă mai arăt ceva, după care închei cu hotelul. Cum arată un apartament Family în corpul A. Pozele sunt de la o familie cu doi băieți la fel ca vârstă, doar mult mai ordonați decât ai noștri :P, pe care i-am cunoscut acolo.

Soțul Alinei a venit la noi la masă, am făcut cunoștință, după care mi-a zis că de la mine știe de hotel. ”Ne place, dar n-am ascultat un lucru. Să luăm la premium”.

A fost bine și ieftin, nu s-au plâns oamenii, dar nu era pe plajă.

A fost amabil să-mi trimită câteva poze pentru blog. Două băi, aer condiționat, mochetă pe jos, mobilier nou, pătuț pentru copil, iată:

Despre stațiunea Sunny Beach

Să nu vă credeți în Seychelles, bine? Pleci din hotel și îți amintești repede unde ești 🙂

Anul ăsta am ieșit mai mult din hotel. Cel mai probabil fiindcă ne-am mișcat mai rapid, în general, având bunicii cu noi. N-am mers mult, nu vă entuziasmați. Sebastian, directorul Travel Planner, m-a luat la rost când ne-am întors: Cuuuum, n-ați fost în Nesebar? Mda, cred că el n-are copii mici.

Cel mai mult cât am putut noi merge au fost 10 minute stânga-dreapta, afară din Evrika. Au fost seri în care n-am ajuns în dreptul următorului hotel și pe cineva ba îl frecau șosetele, ba unul plângea că de ce n-are șlapi în picioare, deși singur s-a încălțat cu sandale, ba celuilalt i se făcea dor de mamă și voia exclusiv în brațe sau la țîță. Copiii erau în picaj liber de oboseală.

Stațiunea nu e nu-știu-ce. O faleză cu clasicele tarabe. Găsești genți Chanel care costă cât un magnet de frigider. Găsești înghețată și terase, doar că nu îți e foame. După o cină la all inclusive, niciodată nu îți e foame!

Aici Tudor se dă într-o tiribombă de pe stradă, ceva cu realitate virtuală. Sunt mai multe filme din care poți alege. Ne-am dat toți, mai puțin mama și Victor. Tata a zis că el aici ar merge în fiecare seară. Tudor s-a dat de două ori, mie mi-a ajuns o singură dată. Am ales un rollercoaster în care altfel nu m-aș urca nici amenințată 🙂 E foarte ciudată diferența dintre ce vezi și faptul că știi că lucrurile alea nu ți se întâmplă.

Precis mai găsiți mașinării din astea pe faleze, e o experiență care merită încercată să te convingi de ce nu ești fan roller coastere adevărate 😛

Am mai găsit un fel de parc de distracții cu niște mașinuțe și roți înalte. Am avut senzația că m-am teleportat în 1995. 🙂

Ceva ce am făcut și e musai să încercați măcar o dată în viață:

Am zburat, prieteni! Fără nimic sub picioare!

Acolo suntem noi trei, în aer: în ordine de la dreapta la stânga, Miruna, Tudor și Horațiu.

Da, băiatul nostru de 5 ani și jumătate a făcut furori pentru curajul pe care l-a avut să se urce. Ne-am simțit tot timpul în siguranță, nu aveți niciun motiv să vă fie frică. Senzația e uluitoare. Am prins și o după-masă fără soare care să te ardă, deci fix cum îmi place mie. Apa era ca ceaiul de caldă și noi am plutit deasupra pescărușilor, peste mare.

Sigur că experiența asta a fost cadou de la părinții mei, că mie mi s-a părut prea scumpă 🙂 Dar, dacă aș mai fi a doua oară, absolut m-aș da, o daaa, fără regrete! Și vă recomand și dumneavoastră. A costat 190 leva (100 euro) pentru toți trei și zborul efectiv a durat vreo 10 minute. Se pot da și două sau o singură persoană.

Asta-s eu pe barcă, părul încrețit de la apa sărată, fără filtre, cu multe alunițe și zâmbetul pe față. Cu uimirea în vene, Doamne, ce experiență minunată!

Ne-am dat și cu canapeaua pe mare, dar n-am poze (n-a dat pe plus analiza pro și contra; acum îmi pare rău, desigur). E fix o canapea umflată cu care te trage o barcă peste valuri. Sună mai romantic decât se simte. Băieților le-a plăcut tare, s-au dat și a doua oară. Inclusiv Tudor.

Pe mine m-a durut capul toată ziua de la zdruncinăturile pe care le-am încasat drept în coloana cervicală. Dar vouă poate vă place.

Însă parasailing-ul e altă poveste, nu se compară. Nu te zdrundină, e balsam pe suflet.

Nu știu ce să vă mai zic, decât că ne gândim să mai mergem o dată vara asta. 🙂 Chiar la Evrika, dacă găsim locuri.

Lumea mă tot întreabă de hotelul ăsta de parcă l-aș fi făcut eu însămi. Am scris experiența noastră cât am putut de bine. Am scris și filmat cu lux de amănunte ce am găsit acolo și cum ni s-a părut nouă.

Vă rog să țineți minte și că pretențiile oamenilor sunt diferite.

Noi ne dorim lucruri simple.

Să fim aproape de plajă e primul dintre ele. Să fie curat și spațiu și dă-ne, Doamne, cât mai multe băi în casă! O priveliște frumoasă.

Nu mergem la mare să mâncăm ca sparții. Eu mi-am dorit să nu mă îngraș concediul ăsta.

Cred că trebuie să fii cel mai mare cârcotaș supărat pe viață să pleci nemâncat de acolo. E câte ceva pentru toată lumea. Locul e frumos și curat. Totul e aproape. Nu costă mult. Copiii se bucură.

N-am pus strop de machiaj pe mine toată vacanța. Am purtat tricouri largi, pantaloni scurți și părul prins în coadă. Am avut un costum, vechi, de baie și o pălărie de soare din facultate. Am deschis laptop-ul o singură dată, că altfel era jale.

Am băut cafea pe balcon, cu soțul meu și un pic de soare. Am privit luna peste plajă în timp ce-mi dădeam mesaje cu o cititoare, fiindcă încă niciuna dintre noi n-avea copil suficient de mare să-și pună tocuri, să coboare la bar și să-l lase.

Nici nu cred că ne-am fi musai dorit asta.

M-am jucat cu tata cu mingea în valuri și am sărit ca atunci când eram mică, chiar dacă el încă mă vede frumoasă și eu pe el tânăr, și amândoi știm că astea nu-s neapărat adevărate. Dar ce bine ne-am simțit, Doamne!

Am fugit cu mama la o cafea, pe care nici nu sunt sigură c-am băut-o, pentru că nu sunt încă destul de mare să țin ritmul cu ea la treaba asta, dar îmi doresc doar să fiu acolo. Pentru că nu e despre CE bei niciodată.

Și m-am jucat cu copiii mei în piscină, și ne-am crizat regulamentar, că tantrum-urile vin cu tine și-n vacanță, dar ne-am făcut amintiri cât pentru o viață. Și știți, m-am tot gândit cum de a avut curaj Tudor să se urce în parașută. Nu cred că l-a atras neapărat partea de aventură, cât partea de împreună.

Și asta e ce contează pentru noi în faza asta. Să mergem în locuri unde să se ocupe alții de lucruri administrative precum ”ce mâncăm astăzi”, iar pe noi să ne lase să ne bucurăm unii de alții.

Nu am încheiat vacanța. Mai am atât de puține veri cu copiii, încât mă sperie. Și cum n-o să mă laud la bătrânețe c-am muncit toată viața, deși sunt de o vreme deja acasă, declar atmosfera de vacanță încă deschisă.