Oricât le-ar durea, pot vedea frumusețea din ea.
Pagina 109 din 646
De la o vreme, Tudor mă tot bâzâia, că de ce nu i se mișcă vreun dinte și lui. Că tuturor de la grădiniță li se mișcă dinți. Unora le-au și căzut deja.
Când eram mică-mică și încă nu aveam banii mei să iau cadouri, căutam obiecte vechi prin dulapuri, le împachetam frumos, desenam o felicitare și le ofeream familiei drept cadou.
Eu sunt o modernă, mă știți. Sunt și o mondenă, și o publică, toată ziua-s la petreceri și evenimente din bucătărie până în sufragerie. Știu tot ce mișcă în domeniul de fashion și beauty. Pur și simplu nu mă pot abține să nu verific site-urile cu tendințe. Dacă mâine port cea mai expirată pijama? Nici nu mă pot culca nedemachiată, nu cred că există păcat mai grozav. Dumnezeu te mai iartă, dar bătrânețile nu uită cum te-ai culcat.
Într-un apartament de două camere, o mamă încălzește o mâncare cu un pui în brațe și altul la masă, amândoi plâng de foame și de oboseală. Îi iubește, dar uneori se simte ca la închisoare. Se uită cu jind la dulapul cu medicamente și își imaginează cum ar fi să înghită tot borcanul de bomboane.
Am bătut la ușa prietenei mele, Andressa, cu ceva simbolic de sfântul Andrei la o petrecere simbolică de sfântul Andrei. Aveam și un calendar de Advent pentru fetița ei, Eva. Calendarul ăsta de Advent, poate îl știți de cât v-am zis de el, arată cât toate zilele pământului. E mare, nene.
