Când eram mică-mică și încă nu aveam banii mei să iau cadouri, căutam obiecte vechi prin dulapuri, le împachetam frumos, desenam o felicitare și le ofeream familiei drept cadou.
Cadou pentru mama, o brățară de când era studentă. Pentru tata, cadou un pulover de care a uitat. Pentru bunica, reinventam o cremă pe care n-o deschisese niciodată. Cadou pentru bunicul, o cravată de la un costum de mai demult.
Tudor mi-a zis zilele trecute că vrea să fie moș Nicolae. Mami, se poate? a întrebat.
Ce să-i răspund acestui băiețel cu o inimă atât de mare? Copilul meu s-a prins rapid că nu e despre cadoul în sine, ci despre bucurie, surpriză, dăruire. Are cinci ani și a înțeles lucruri pe care mulți adulți nu le știu.
Și-a numărat bucată cu bucată mandarinele din ghetuțe și pentru fiecare s-a bucurat.
-Hai să ne gândim, a continuat tot el. Ca să fiu un fel de moș Nicolae ar trebui să-i fac cuiva un cadou, o surpriză, mami, și omul ăla să nu știe că am fost eu.
My job here is done, îmi venea să zic.
Weekend-ul trecut ne-a ținut pe loc vreo oră, cât a desenat pentru noi un tablou. Stați, nu intrați, că pregătesc o suuuurpriză!
Ați văzut cum cele mai prețioase lucruri pe care le poate face un copil sunt desenele lor? Ei nu au bani, nu au altceva de oferit, dar îți dau cadou o parte din ei.
Buchisesc acolo, se gândesc cum să coloreze, ce nuanțe se potrivesc. Investesc toată atenția lor pentru asta, e o energie creatoare pe care ți-o dau. Desenele copiilor mi se par așa valoroase, încât la noi în casă deja ne-am comandat numai tablouri făcute de ei.
Despre asta era vorba și în cadourile mele reciclate.
Și în intenția băiatului meu de a fi moș Nicolae.
El nu știa să formuleze altfel, dar dorința asta se traduce prin ”vreau să fac oamenilor bucurii, mami”.
Nu lăsați cadourile pe care le oferiți să devină obligații.
Nu cumpărați banalități. Și cel mai sigur mod în care vă feriți de ele e să vă puneți în papucii celuilalt. Ai o soră care apreciază lucruri de firmă, deși tu nu dai pe etichete doi bani. Dar nu e despre tine, e despre bucuria pe care i-o faci ei. Bine, și despre câți bani ai :p
Ai o mamă care
poartă cele mai închise haine la culoare și n-ai mai lăsat-o să-și cumpere un palton negru de câțiva ani. Îmbracă-te în neon pe tine și ei fă-i cadou o bucurie indiferent ce culoare ar avea.
Ai o bunică
deținătoare de mâini muncite și aspre, care-și păstrează cremele în vitrină până ce-au expirat? Du-i cadou trei creme și sun-o zilnic să-i amintești să se dea.
Ai un tată care
nu-și dorește nimic, că bărbații sunt ”campioni” la a-și exprima dorințe? Poate-l prinzi că-i scapă la un moment dat ceva, poate fi oricât de simplu. Poate a zis că îi e dor de o vată de zahăr și îi faci cadou o vizită în târgul de Crăciun să mâncați așa ceva. Sau că îi e dor să schieze și îl trimiți trei zile la munte pe undeva.
Un bunic cu dorințe nu știu,
că pe ai mei nu-i mai am demult pe lista de Crăciun decât în gând. Pe unul dintre ei mi-l amintesc mai mult de pe vremea când reciclam cravate din dulap. Pe celălalt, mi-l amintesc că îi duceam cadou diverse scule de grădinărit. Habar n-am dacă le folosea, dar de orice se bucura.
Iar pentru soții care nu-și doresc nimic, dar se așteaptă la cadou?
Mergeți pe practic, vă zic. O tigaie pentru ostropel. O trusă de scule pentru renovat. Un trafalet și o găleată cu lavabilă pe alb.
Glumesc 🙂 mergeți pe practic, faceți-i să râdă, dar să se și bucure un pic.
Faceți-le și o friptură, dar mai bine faceți-le un moft. O să vă bucurați la fel de tare ca ei.
Iar pentru copii? N-aveți nicio scuză să nu le luați cadou fix ce își doresc. Da, chiar dacă ceva-ul ăla costă mult. Să le dăruiți ceva ce nu-și doresc este, de fapt, mult mai scump. Nu vă zgârciți și oferiți-le emoție și bucurie de Crăciun. Imaginați-vă rapid: fățuca lor la văzul unei cărți cu povești, când ei, de fapt, își doresc un dragon.
*articol susținut de Nivea, care a pregătit iarna aceasta niște cadouri tare inspirate pentru Crăciun. Nu cred că există om care să nu se bucure de un astfel de pachet. (Click pentru prețuri aici)
(Mai ales domnii bărbați. Dacă le oferiți așa ceva, rupeți eticheta și lăsați la vedere doar trusa de scule 😉 Fotografiați-le fățuca înainte să vadă ce-i înăuntru și trimiteți încoace; e păcat să vă distrați singure :)) )
Denisa
Introvertii prefera culorile triste/neutre. Ma bucur pentru cei ce poarta culori neon dar cred ca as face un atac de panica daca ar trebui sa port asa ceva 🙂