Fiecare greu e, într-un fel, cel mai greu din lume

Într-un apartament de două camere, o mamă încălzește o mâncare cu un pui în brațe și altul la masă, amândoi plâng de foame și de oboseală. Îi iubește, dar uneori se simte ca la închisoare. Se uită cu jind la dulapul cu medicamente și își imaginează cum ar fi să înghită tot borcanul de bomboane.

Într-o căsuță cochetă cu etaj și trei dormitoare, o soție stă cu chiloții pe genunchi și plânge în palme. Din nou i-a venit menstruația și vede în acel alb de sânge pătat un întreg sfârșit de lume.

Într-o capitală foarte aglomerată, o femeie își toarnă vin roșu în cel mai rotund pahar pe care-l are. E singura perfecțiune din viața ei în afară de pisică. Dar singurătatea e o durere care nu trece nici cu toate sticlele de pe pământul ăsta.

Fiecare are ceva din care cealaltă își dorește de nu mai poate. Și NU MAI POATE nu e doar o exprimare.

Liniște, suflet pereche, copii în brațe.

N-am altceva de zis în seara asta. Decât că înțeleg.

Și că fiecare poate fi oricare.

Să nu uităm una de alta.

E singura salvare.

 

Articolul anterior

Te rog, nu-i aduce dulciuri copilului meu, fără să mă întrebi înainte

Articolul următor

Tendințe din acest an: cum să îți împodobești bradul. Ghid pe beculețe, globuri, culori, texturi, mirosuri în 3 pași simpli, ăfcors

6 Comentarii

  1. Gianina

    ❤️❤️❤️

  2. Elena

    Fiecare pensionar de deasupra apart nostru si de dedesupt isi doreste sa am copii care sa doarma de la 10, dar ai mei se culca la 12 de cand ii am. Daca se culca la 8 se scoala la 10 si daca se culca la 10 se scoala la 12 si stau pana la 3. Bine ca ne-am mutat la tara, insa am venit in vizita, copii au alergat prin casa tarziu,batranii s-au suparat(si normal, au si ei nevoie de liniste), noi noaptea suntem legume, acu ii tin intr-o camera, sa vedem cat rezista…Bine ca putem sa mergem iar la tara zilele urmatoare, dar greu sa mai stau la bloc …chiar si ocazional, ceea ce ma intristeaza

    • Monica

      Îmi imaginez că e greu, de fapt și eu îl trăiesc într-o formă similară. Cred că oamenii, după ce traversează o anumită etapă a vieții se simt experți și atotștiutori și pot uita cum le-a fost lor când au avut copii mici. Ori pur și simplu prețuiesc mai mult liniștea lor și îți doresc ca al tău copil să aibă aceeași rutină ca a lor și să nu se audă deloc. Doar așa știu ei că fac copiii cuminți: doar se văd, nu se și aud…
      Eu, chiar dacă știu mai bine, tot mă simt ca o mamă rea care nu știe să aibă grijă de copilul ei. E tare dureros 🙁

  3. Lia

    Si cât de fain s-ar putea completa toți acești oameni într-o lume ideală! Cea singură ar putea să o ajute pe mama copleșită si așa ar fi câștigate amândouă, cea fără copii ar putea adopta si astfel și-ar salva si viața ei si pe a copiilor adoptați, bătrânii singuri ar putea fi bunicii celor ce sunt prea departe de bunicii lor, dar preferă să se plângă de gălăgie si singurătate… Știu, sunt doar vise, dar in teorie pare totul atât de simplu

  4. Fela

    Fiecare persoană și fiecare generație are stresul său care pare a fi mai mare decât a celuilalt. Asta, până când întră în pielea celuilat!

  5. Denisa

    Doamne cat o inteleg pe mama de la bloc, in momentele alea cand plansetele nu se mai opresc, iar ea e cu bateria licarind pe rosu de mult timp.
    Am fost in pielea femeii care plangea la fiecare menstruatie timp de 10 ani si aveam un copil .Am trait durerea aia fara sa o pot analiza, explica( logic ar fi trebuit sa fiu multumita ca aveam un copil al meu, o bucurie continua de la Dumnezeu, dar in realitate plangeam, cautam sa inteleg” de ce-ul”).
    Acum , cu cei 3 pui ,am momente cand as vrea sa fiu macar 5 minute in linistea fizica a sufletului singur.
    Sa rezistam gandindu-ne la sufletele tuturor si sa ne ajutam unii pe altii!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 131 queries in 0.399 s