Am bătut la ușa prietenei mele, Andressa, cu ceva simbolic de sfântul Andrei la o petrecere simbolică de sfântul Andrei. Aveam și un calendar de Advent pentru fetița ei, Eva. Calendarul ăsta de Advent, poate îl știți de cât v-am zis de el, arată cât toate zilele pământului. E mare, nene.
Când a văzut Andreea ditamai cutia de ciocolată, mi-a zis din poartă: Femeie, nu ești normală! Păi tu cu așa cadou vii la om în casă?
Nu m-am supărat, fiindcă oamenii capabili să trăiască relații autentice nu se supără când primesc adevărul servit raw pe tavă. Când lor nu le place raw, m-ați înțeles, eu sunt o gurmandă.
-Stai, femeie, să-ți explic. E câte o ciocolățică în fiecare zi de pe 1 decembrie până în Ajun. Câte o surpriză la fiecare fereastră, copilul nu le mănâncă pe toate odată, ci pe rând. Că n-ai voie să trișezi, e foarte important să nu trișezi!
-Bine, m-am liniștit. Intră :))
Asta era acum vreo 2 ani, înainte de pandemie, am rămas prietene, ați înțeles 🙂 Mai mult, Eva m-a ținut minte drept Miruna dentista cu cutia de ciocolată și a fost atât de impresionată, încât a știut și-n anul următor că în prima zi primește o patină.
I know, aș putea fi mătușa aia cool pentru mulți copii 🙂
Dar a fost ultima dată când am oferit dulciuri unui copil fără s-o întreb pe maică-sa înainte. Singura excepție au fost doi prieteni din vecini, care erau izolați de covid și care s-au bucurat grupa mare. Însă când au ieșit din izolare și au venit pe la noi, am întrebat dacă le pot oferi ce cumpărasem deja, mama lor a zis că nu, am înțeles, nimeni n-a pățit nimic dacă acești copii nu au mâncat ciocolată în acea zi.
Copiii nu au nevoie de zahăr rafinat și nu există niciun argument nutrițional pentru care să le oferim dulciuri din comerț.
Știți, zahărul nu se află doar în ciocolată. Nu e numai în caramele. Avem zahăr și în pâine. Carbohidrații sunt tot un fel de zahăr, dacă-i întrebi pe dinți. Adică, tot în glucoză se descompun. Nu mai veniți să-mi ziceți, vai, Miruna, dar creierul se hrănește cu glucoză, mai luați niște ciocolată, copii!
Citiți despre asta. Avem zahăr până și în ketchup și muștar. E plin de zahăr în iaurturile colorate cu fructe. Să-mi cadă sănătatea pe jos, când am gustat dintr-un iaurt simplu ambalat, fără fructe, dar cu niște cereale pe deasupra, venite la pachet. Nu erau cereale cu zahăr, erau niște fulgi simpli, galbeni, nelipicioși. Să scuip iaurtul ca-n filme când te îneci. De dulce ce era!
Ideea e că suntem bombardați de zahăr. Nu avem nevoie să îl aducem în plus în viețile noastre, ci să ne ferim de el.
Nu mai trăim pe vremea comuniștilor, când mergeai în vizită și primeai dulceață la desert. Acele vremuri au trecut. Datoria noastră acum e să ne ferim de zahăr, nu să ne scăldăm în el.
Plus că nu știm toată povestea
Poate regula familiei respective e să mănânce dulciuri doar în weekend. Poate copilul are o alergie. Sau carii. Poate pici ca musca-n lapte. Sau pur și simplu nu vrei să le oferi un scuipat între ochi lu mă-sa și lu ta-so. Mă scuzați, nu găsesc apostrofu.
Ce conține o ciocolată pe care i-o oferi altui copil fără să întrebi:
O noapte nedormită pentru mama lui. Poftim, mama lui Gigel, ți-am adus un cadou: la noapte nu dormi! Te bucuri că ne vedem?
Mai conține Sărit în pat în loc de somn. Mult sărit în pat, așternuturi peste tot.
Conține NuVreauSăMăSpălPeDinți. Și TeRogSpală-tePeDinți.
Conține alte NuVreau-uri pe repeat. Pentru că un copil pe dulciuri e un copil care nu mai vrea nimic decât și mai multe dulciuri.
Conține vizite la dentist și convinge copilul să stea cu freza înfiptă în molar. Poftim, tata lui Gigel, du copilul la stomatolog. Tu plătești nota de final, eu ți-am adus ciocolata, nu că am suflet bun?
Conține certitudinea că mama lui Gigel e rea. Păi, uite, nu vrea să-i dea… toată ciocolata!
Conține vecini nevinovați care nu dorm nici ei.
O ciocolată făcută cadou unui copil fără să-l întrebi pe părintele lui conține ceartă, urlete, insomnii, mai multe urlete, titirezi, talibani, teroriști. Împachetați în cele mai bune intenții, evident.
Ce poți oferi în locul unui dulce când mergi în vizită la alt copil?
Orice. Fructe. Cărți. Jucării. Nimic?
Nimic e mult mai sănătos decât bomboane de caramel.
Chiar am testat weekend-ul acesta, când am oferit altor copii niște cărți cu sticker-e. 19 lei bucata, i-a ținut ocupați mai mult decât o ciocolată și nici nu zic cât de infinit mai liniștiți.
Dragă, dar exagerezi! Nici așa, să nu vadă bieții copii zahăr deloc!
Zău? Dar e treaba fiecăruia ce face pentru el. E treaba fiecăruia cât zahăr dă copiilor săi. Ce zic eu e să nu ne băgăm unii în treburile altora.
Fiindcă nu e ca și cum îi putem feri de zahăr și dulciuri, cred că oricui a încercat asta până acum îi e clar. Dar dați-ne voie să limităm consumul.
Problema e că cei care aduc dulciuri sunt mulți, iar copilul e unul singur.
În perioada moș Nicolae, am făcut eforturi colosale să limitez consumul de zahăr al copiilor mei. Cred că am depășit orice record la număr de oameni cu care m-am certat pe acest subiect. Dar nu mă las. Adio, siropuri și ciocolăți.
Într-una dintre discuțiile aprinse, când aproape era să cedez, mi-am dat seama:
Datoria mea e să fiu mai întâi o mamă bună pentru copiii mei și abia apoi o amabilă cu restul lumii.
Întâi vreau să fiu o mamă bună pentru copiii mei și abia apoi o fiică bună, o noră bună, o nepoată bună, o soție bună, o amică bună.
Le voi apăra interesele, look at me.
Știu că intențiile sunt bune, rugămintea e doar să întrebi: ”Aș vrea să le aduc niște biscuiți sau ciocolată. Mă gândeam să te întreb înainte dacă ar fi potrivit.”
Răspunsuri pe care le-am primit eu de la alți părinți:
”Apreciez intenția și s-ar bucura mult, dar ne străduim să limităm zahărul.”
”Chiar acum n-ar fi potrivit, că X e pedepsit și n-are voie dulciuri toată săptămâna.”
Ah, ce pedeapsă sănătoasă, m-am gândit!
Vă imaginați că dacă i-aș fi dăruit ciocolată acelui copil pedepsit și el n-ar fi putut s-o mănânce atunci, i-aș fi creat o suferință și mai mare.
Nu m-am supărat, ba m-am felicitat că am întrebat înainte.
Nu, nu-mi spune când ar trebui să fac o excepție
Excepțiile le stabilim împreună, în funcție de nevoile noastre. Nu le stabilește altcineva, fiindcă nu vine altcineva să îmi spele copiii pe dinți, să îi legene la culcare și nici să își ia capete în gură când ei sar în pat și nu vor să adoarmă. Nu îi duce nimeni altcineva la dentist decât mine, nu îi veghează când îi doare burta, nu le caută medici și medicamente, nu îi veghează noaptea, nu le liniștește agitația.
Decembrie să rămână luna cadourilor, nu luna dulciurilor!
E foarte simplu. Alegeți altceva dacă vreți să faceți un cadou. Sau puneți o întrebare. Respectați răspunsul. Și țineți minte: nimic e mult mai sănătos decât o ciocolată.
Silvia R.
Super articolul! Da, cred ca e foarte important sa intrebam parintele inainte de a duce copilului ceva. Si cred ca si daca ducem un fruct, trebuie sa intrebam inainte. Poate are vreo intoleranta, sau poate ca nu mananca de fapt copilul asa ceva… cel mare are o lista lunga de fructe de care nu se atinge 😅
Cat despre dulciuri, ma simt cumva norocoasa. Desi la ei a venit Mos Nicolae si cu ciocolata, si cu ou kinder, si cu biscuiti, toate dulciurile au fost luate si bagate in dulap, si vor primi din cand in cand, nicidecum zilnic, cate putin. Si inteleg amandoi, fara dat cu fundul de pamant.
Cel mic, cel putin, nici nu s-a prins ce e cu dulciurile, el s-a infipt direct in banana si mar si clementine 😁
Miruna
Felicitari! Asa se face 🙂
Ai mei au primit doar mandarine de la mos 🙂
Nicio tragedie
Andressa
Miruna, tu ai introdus calendarele advent în viața noastră! Sigur nu era inn2018? Nu mai știu:)) oricum, și acum avem unul.
Mulțumesc pentru mențiune, ma simt de parcă aș fi luat premiul Mama Anului :))
O să mă invidieze toate cititoarele tale, că eu nu doar te citesc, ci te și văd în persoana. Sunt cea mai cool!
Miruna mea dragă, mamă nebună ce ești, te iubesc!!
Miruna
Awwwww, ce sa mai zic dupa asta?
Posibil sa fi fost 2018.
Ahahah
Si eu te iubesc!
Terezia
Îmi place mult cum ai scris și ce ai scris! Sper să ajungă la cât mai multă lume și cât mai mulți să înțeleagă. 🙂
La noi e primul an cu Mos Nicolae pentru pitica si am admirat-o enorm pe vecina care i-a adus doar fructe.
Alina
Bună! Ce parere ai despre stafide? Copilul meu stie ca sunt bomboane si mănâncă destul de des. El are demineralizare, am reușit sa ajungem până la 3 ani jumate cu dintii întregi dar se vede ca procesul de degradare continuă. Ne ferim cat de mult putem de dulciuri si sper sa nu ajungă în situația în care dintii încep sa se rupă. 😐
Miruna
sunt foarte dulci, fructele uscate sunt hipercalorice si foarte dulci. Sigur că sunt un dulce sănătos, dar pentru dinți tot dulce sunt…
Ce te-aș sfătui e să limitezi dulcele la o dată pe săpt și atunci să îi dai voie să mănânce orice. Ideea e că pt dinți e mai nociv să îi dai câte puțin și zilnic. Mai bine o dată și mult.
O mămica normala cu mulți prieteni
Articolul e despre cum nu-mi pot gestiona eu copiii și atunci sar la beregata matale…copiii mei primesc dulciuri cu duiumul. Doar ca nu le mănâncă. Nu ca nu și-ar dori, ci pentru ca știu ca pot mânca dulciuri doar când le dau eu voie, așa ca Multumesc frumos pentru dulciuri și așteaptă aprobarea. Am un copil mai mare (10 ani) și unul mai mic (abia a împlinit 4 ani), dar care înțeleg. Sa nu exageram și sa-i lăsam pe cei dragi sa ne facă și sa le facă bucurii exact așa cum considera. Noi suntem datori sa gestionam Alimentația copilului nostru nu musafirii. Îmbrățișări! 🤗
Miruna
Desigur că noi suntem datori, de aia m-am și certat cu toată familia.
Sigur că ar fi mult mai mișto relațiile dintre oameni, dacă unii s-ar gândi și la utilitatea cadoului pe care îl fac și nu numai la bucuria personală.
Mie cadourile astea mi se par foarte egoiste. Îi dai copilului ceva ce știi că mă-sa nu îi aprobă (tu singură ai zis, eu sunt în cam aceeași situație), ca să te dai tu mare și tare că lași copilul să mănânce prostii. Păi nu e egoism ăsta?
Sigur că nu las musafirii să gestioneze alimentația copilului, de asta mă și cert cu toată lumea. E mult mai sănătos decât să mă cert cu copilul. hugs.
Ecarulan
Cand erau copiii mai micuti, ma stresam si eu din cauza tonei de dulciuri pe care o primeau cadou, dar acum ca au invatat regulile despre mancat dulciuri, doar ma minunez cat de multe putem primi si asta e 🙂 Copiii sunt suficient de intelegatori cat sa respecte regulile si nu e nici o problema. Ce ma deranjeaza insa, sunt comentarile unora dintre ‘daruitori’ care incep discutii de genul ‘dar lasa, draga, copiii sa manance cat vor, ca noi cum am crescut pe vremea noastra’ cand vad ca nu se apuca de indopat instantaneu. Aici mai avem de lucrat 🙂
Adelina
“Mie cadourile astea mi se par foarte egoiste.”
Sa ajungi sa transformi un act de generozitate intr-un act de egoism.. e o performanta! Ca mai apoi sa dai o lista cu ce ar trebui sa aduca e oarecum penibil si arogant. Incercati ceva carti pe human behaviour, psihologia umana (e sfat, nu ironie pentru ca ajuta la intelegerea comportamentului uman si elimina o parte din frustrari).
Pleci de la o premiza gresita: ca toti ar trebui sa stie.
Evident ca nu te intreaba nimeni, ca nu te pot intreba ceva ce nu stiu, intentia fiind cu totul alta. E datoria ta sa le spui, sa le repeti daca e nevoie! Responsabilitatea iti apartine. Problema nu e la ei, e la tine.
Cătălina
Daaaa, da, și iar da. Parca îmi citeam gândurile. Super articol. Big like!
Cosmin
Am gasit niste apostroafe daca inca le mai cauti 😂 ‘ ‘ ‘ de 2 feluri chiar ` ` `. In alta ordine de idei toata nebunia asta de mai sus e o frustrare insirata pe exagerat de multe randuri. Copilul tau este responsabilitatea ta. In faza de inceput a vietii unui copil trebuie sa ai tu foarte mare grija de alimentatia lui nu cei care vin sa faca un cadou si cu un gand bun.
Miruna
Nu o înțeleg pe asta cu gândul bun, să fiu dacă o înțeleg. Nu există niciun motiv nutrițional și de sănătate să dai zahăr rafinat unui copil mic. Deci unde e gândul bun? A, că lui îi place? păi unora le plac și drogurile, le ia cu cele mai bune gânduri, asta nu înseamnă că ele devin bune sua legale.
Dar ai dreptate, sunt furioasă și frustrată tocmai pentru că am mare grijă la alimentația copiilor mei. Mă cert cu toată lumea. Sunt primul lor gardian pe lume. Veniți la mine cu zahăr cu ciocolată, că vă rezolv pe fiecare.
Carmen
Mie mi-a mers la suflet chestia asta. Da, eu sunt ciudata care le spune tuturor celor care vin la noi sa nu ii aduca dulciuri copilului. “Vai de mine, draga, da’ ce are? Ce sa-i aduc?” Nimic, o revista, orice altceva dar de ce dulciuri? Reclamele la dulciuri sunt tot cu copii si pentru copii. De ce? De ce nu cu pensionari? Cu obezi? Cu oameni cu dinți cariați? La noi la firmă era obiceiul cu un borcan uriaş cu dulciuri pentru copii. La început am atras atenția echipei să întrebe părinții înainte de a servi copiii da’ apoi am luat borcanul şi acum primesc cei mici cărticele din alea micuțe.